Cred că mai mulți dintre voi v-ați dorit la un moment dat să fiți altcineva sau să faceți altceva, cu toții avem aceste clipe de cumpănă. Acum ești sus, pe un piedestal de pe care nimeni nu poate să-ți înlăture fericirea, iar o clipă mai târziu te doboară tristețea și necazurile peste care cu greu mai treci, și dacă treci.

De când au mai crescut (eh, și eu odată cu ei), cei de la Vunk au avut grijă să ne împărtășească din experințele lor, să ne facă să fim mai buni, mai încrezători și mai puternici, niciodată să nu ne lipsim de visuri și de pasiuni, așa că dacă în urmă cu doi ani strigam din rărunchi „așa și?!”, noi ne urmăm visurile, iar anul trecut ne-au readus în lumea feerică a basmelor și a copilăriei, anul acesta mesajul este unul mai profund. „Este timpul să te întorci. La tine.” Ideea esențială se referă la importanța pe care trebuie să ne-o oferim nouă înșine, să nu uităm cât de importante sunt visurile noastre și că neapărat trebuie să avem încredere că doar noi putem schimba ceva, doar noi putem crea Un Nou Univers.

Tradiția de la Sala Polivalentă a ajuns la cel de-al patrulea an, într-o miercuri spre joi, moment pe care nu l-aș fi ratat pentru nimic în lume și maaai ales după ce domnul Cornel a ținut să ne spună că ne așteaptă la concert. Biletele au fost cumpărate din primele ore de la punerea lor în vânzare, gașca stabilită deja de mai bine de un an, mai era doar de așteptat ziua. Uite că a sosit.

• Organizare: Am așteptat mai puțin la intrare decât anul trecut, până să intrăm în sală, deci nu am făcut frigul, deși am ajuns la 17:30 ca niște adevărate fane ce suntem; mirosea a mâncare, deci oricine a vrut să ronțăiască ceva, sigur a avut unde, eu voiam să mă hrănesc doar cu muzică 😀 Fiind primii oameni intrați în sală nu ne-am îmbrâncit cu nimeni, dar și la plecare pot spune că a fost super lejer. Mi-au plăcut inițiativele celor de la panourile de poze, fetelor care completau cărticele poștale cu numele stelelor noastre norocoase și le mulțumesc oamenilor din staff (adică lui Crețu), care m-au așteptat până după încheierea concertului, ca să îmi cumpăr CD-ul în ediție specială “Hituri și mituri”, cu toate melodiile consacrate ale trupei. Nu au lipsit nici brățările cu luminițe (am strâns în jur de 10 de-a lungul celor 4 ani :))), au fost camere de luat vederi absolut peste tot unde mă uitam/întorceam, deci aștept o mega filmare a concertului!

• Amplasare: Scena a avut o nouă înfățișare anul acesta, a fost inspirată de marile concerte din străinătate, lucru foaaarte bun pentru evoluția trupei. Băieții și invitații lor au putut fi mai aproape de publicul larg, nu numai de fan-zone, aceștia defilând pe scena sub formă de V, evident. În interiorul V-ul a fost fan-zone-ul care s-a bucurat de priveliștea de ansamblu al întregului spectacol. Mi-a plăcut foarte tare că de această dată nu s-au vândut mai multe bilete la fan-zone decât locurile efective, așa că am avut loc lejer pentru dans. Să fiu sinceră, pentru mine ar fi fost ok și dacă eram doar eu în fan-zone și mă puteam destrăbăla în voie, hihi 🙂 Serios acum, Vunk sunt pe an ce trece tot mai buni, tot mai implicați și tot mai pasionați de ceea ce fac, iar asta se vede și se simte.

• Public: Din ce vedeam în spatele meu, și nu numai la fan-zone, au fost prea puțini oameni pentru cât de promovat a fost concertul. Pe bune, la metrou erau afișe, oriunde te uitai în marile intersecții erau bannere mari cu Un Nou Univers, pe Facebook nu mai zic. Mi-e dificil să înțeleg, din moment ce se anunța un mega concert, iar în ultimii ani se umplea până la refuz Sala Polivalentă, anul ăsta ce s-a întâmplat? Ah, gata, știu: s-au scumpit biletele… FOARTE BINE!! A venit timpul schimbării! Adică n-am înțeles, pentru un artist străin care vine și cântă o oră jumatate și care nici nu știe unde suntem pe hartă putem să dăm sute de lei, dar când Vunk investește (întreg anul) timp și nu mai zic, bani, implementează toate trăznăile pentru a face spectacol și pentru a aduce inovație în rândul concertelor din România, efectul logic fiind scumpirea biletelor, se face că dintr-odată sala este mai puțin plină. În fine, am și eu frustrările mele, dar mie îmi place să dau mulți bani, pe care nu îi am, pe artiști care merită și ale căror concerte ador să le văd, pe scurt, îmi place să le dau și eu ceva în schimb. Revenind la public, parcă nici nu mai auzeam vocile cântând la unison refrenurile celebre saaau cred că am cântat eu peste toți, de am reușit să rămân fără voce (chiar și la momentul prezent).

                        Moment de pus în ramă: Cornel + steagul lui Pandutzu

• Muzica: Vunk ne-au prezentat în premieră 6 piese noi de pe ultimul album care se anunță a fi pe piață până la finalul anului. Concertul a început cu o melodie nouă, pe care am filmat-o după intro, o melodie extraordinară având versuri inedite, care apăreau pe ecrane încă dinaintea începerii concertului – Cine naiba te mai iubește ca mine, domn Bunescu? :>

Invitații din acest an au făcut mai multă senzație decât în anii precendenți, Nicole Cherry a venit pentru a promova viitorul hit care va sparge orice top românesc, în duet cu Cornel, “Secretul tău”, melodie care sună excepțional și care dă o cu totul altă față genului de muzică cu care ne-a obișnuit Vunk de-a lungul timpului. Călin Goia de la Voltaj a cântat împreună cu băieții o melodie foarte potrivită și pentru stilul lui, “Fiecare”, Tudor de la Fly Project nu putea să lipsească din concert, cu penultima piesă cu videoclip “Fă-mi cu mâna”, iar senzația serii a făcut-o Paula Seling, care a contribuit la omagiul adus lui John Lennon și trupei Beatles pentru inspirația oferită muzicii din toată lumea.

Pe scenă a fost un întreg arsenal muzical: cei binecunoscuți 4 protagoniști, Dan Nicolau la trompetă, cu care ne-am obișnuit încă de ceva vreme, + pian + percuție + backing vocals (care la un moment dat făceau senzație cântând și sărind cot la cot cu noi) + Muse Quartet, toți cei care i-au însoțit pe Vunk în turneul național Înconjurul Lumii și care au împlinit cu succes tot sound-ul trupei. Să nu uit, au deschis concertul Robin and the Backstabbers, care ne-au făcut bine de tot încălzirea cu un rock frumușel, direct din tramvaiul 41 (dafuq?!).

• Tehnologie: Ne-am obișnuit ca Vunk să implementeze tot felul de nebunii pe an ce trece, iar după ce în 2012 Cornel a cântat la pianul-elicopter suspendat în aer, în 2013 scena a fost formată din cuburi mișcătoare, care le-au permis să ajungă și în mijlocul publicului, în 2014 Cornel a cântat într-un felinar, traversând sala, ce au făcut anul acesta? Cornel a zburat. Ce mă?! A zburat cu adidașii lui luminoși și artificioși, pe melodia “Un Nou Univers”, având ochelarii argintii din videoclip, până în mijlocul sălii! Asta da nebunie! Buuun, am avut parte de unica filmare a unui concert 360 grade, pe care abiaaaa aștept s-o văd din toate unghiurile posibile. A fost implementat un streaming live, pe care dacă îl accesai, aveai ocazia să fii pe marile ecrane de pe scenă. Au dansat printre noi mingi-planete pictate de elevii școlii de pictură Galeria Basil. Nu au lipsit, miliardele de confetti, pe care le-am plimbat din Berceni în Militari, ecrane sub forma ultimului telefon Huawei, artificii și fum, iar cireașa de pe tort a fost întreaga costumație a băieților. În clipul pus mai sus, se poate vedea cum aceștia au intrat pe scenă având pe umeri ecrane uriașe pe care rulau mai multe imagini și fețele lor. Unde mai poți vedea toate chestiile astea?! M-au dat pe spate, (și haai) și parcă n-am mai vrut să plec de acolo, doar până când un domn mare și gras a venit la gard și ne-a zis “valea, că nu se mai întorc pe scenă”.

Pozele și filmarea au fost făcute cu un umil 5S. Pentru mult mai multe poze și gânduri frumoase, aici a scris Pandutzu.

Concluzii:

– Abia aștept noul album, care o să-mi rupă în două sufletul de rocker, având o nouă direcție mai agresivă decât melodiile deja cunoscute.

– Am început să număr zilele până la următorul concert. Același loc. Aceeași oră.

Trupa Vunk, mă înclin. Putem spune că din luna aceasta unii dintre noi chiar au intrat într-Un Nou Univers.