Evoluția blugilor bărbătești

Dragii Moșului, pe vremea mea (ca acuși împlinesc 38 de ani și bate 40-ul la ușă), în oraș mic de provincie, Curtea de Argeș, treaba cu blugii în garderobă a apărut relativ târziu, mai ales că nu prea se găseau, prea rar pentru copii, și oricum erau scumpi pentru bugetul familiei. Ah, vă rog să nu intrăm în polemica denumirii, știu că sunt blue jeans sau jeans, cu pronunție americană, dar nimeni nu le zice așa, că de aia zicem în continuare xerox la orice copiator, adidas la orice pantof sport și tot așa. Revenind la blugi, o să tastez câteva rânduri despre evoluția lor în garderoba mea, de la cei din SH, până la cei pe care rar îi găsesc acum.

Nu mai știu care a fost prima mea pereche de blugi, dar am câteva amintiri cu niște perechi pe care nu le pot uita:

  • prima pereche de blugi care nu erau albaștri, adică blue jeans care nu erau blue, ci green. Am fost cu mama în târgul săptămânal din municipiu, unde se vindeau multe haine second hand, și am văzut niște blugi de culoare verde-închis, fără de care nu am plecat de acolo, și pe care i-am purtat până i-am tocit
  • apoi țin minte perechile de blugi care erau disponibile in magazinele din oraș, aduse de la capitală, doar că niciodată nu aveau mărimea mea, iar pe vremea aia nu existau nici slim, nici skinny fit. Așa că îi scurtam la vecinul croitor, iar în talie mă “sugrumam” cu o curea de piele, până stăteau și nu mai cădeau de pe mine. Fraier și eu, nu știam că peste niște ani va veni o modă cu pantalonii lăsați până sub fund (trolololo)
  • când de abia intrasem la liceu, prin 2001, apăruseră blugii decolorați, prespălați și cu rupturi, dar în Curtea de Argeș nu se găseau, așa că moda în liceu era să iei o pereche de blugi clasici pe care să o transformi în blugi prespălați, cu ajutorul unui burete înmuiat în clor. Ah, că rezultatul era galben, nu alb ca cei din comerț, nu mai conta, aveam blugi prespălați home made.
  • ah, ultima din copilărie – nu o să pot uita prima și singura pereche de blugi de barbați evazați, căci da, a fost și moda asta la băieți/bărbați – am ajuns în Dragonul Roșu, de unde mi-am cumpărat o pereche de blugi evazați, dar care aveau un logo pe buzunarul drept de la spate, logo al unui brand cunoscut de pantofi sport, să zicem așa. Brandul respectiv nu a produs și nici acum nu produce blugi, așa că am decupat buzunarul drept de la spate, astfel eram singurul care avea și blugi evazați frumoși (cică), și cu model atipic, fără un buzunar.
  • iar acum, căci anii s-au dus, găsesc și mărimea mea 30/30, mai rar, dar o găsesc, însă am o problemă, căci majoritatea blugilor sunt prespălați, cu mici ștersături, ușor decolorați – și foooarte rar găsesc blugi negri sau albaștri… simpli, slim fit, mărimea mea. Majoritatea blugilor mei sunt ușor prespălați, am și unele perechi mai atipici, cu extra cusături, extra fermoare sau cu ceva desene ori scris, dar dacă îmi caut blugi noi, știu sigur că tre să fie mărimea 30/30, slim fit (nu skinny, că m-am mai îngrășat în aștia 16 ani de București) sau poate chiar regular (mai ales iarna), și să fie cât mai simpli posibil, negri, gri, albaștri, și dacă nu cer prea mult, să fie și confortabili, nu blugi din ăia de tablă.

Guys, la voi cum stă treaba?

Lasă un răspuns