Ştiu că n-am mai scris de mult timp. N-am scuze… şi nici timp. N-am job [bun], n-am apartament unde să stau [bun], n-am reuşit ÎNCĂ să fac nici jumătate din ce mi-am propus acum un an şi şase luni când m-am mutat în Bucureşti. Tocmai pentru că nu am prea mult parte de BUN în ultimul timp [chiar şi gâtul m-a lăsat, de 2 zile sunt în medical] mă voi strădui să îmi port cu mândrie numele. BUNescu mă numesc, Ionuţ Bunescu, născut cu 3 ani înainte să moară Ceauşescu [după cum îmi place mie să o spun].

Promit că de azi – voi fi mai perseverent în ceea ce trebuie/merită să fac
                         –  voi fi mai atent la cei din jur pe care îi supăr uneori [ştiţi că nu o fac din răutate]
                         – voi aprecia ceea ce am şi voi lupta pentru mai mult

Înainte îmi stabileam termene pentru anumiţi paşi din viaţă. Deşi paşi mici, îi amânam…uneori la nesfârşit. De azi vreau să fiu direct, să nu mai amân aproape nimic din ce mi-am propus şi… în final sper să mai scriu nişte rime din când în când, mi-e dor, îmi place, deci TREBUIE! Trebuie am spus! Şiii nu e doar de dragul poetului de pe bancnota de 500 de ron despre care îşi vor aduce aminte DOAR azi preamăritele mass-media.