Era seara zilei de 7 martie. John se întorcea acasă după ce trudise opt ore la aceeaşi corporaţie internaţională ce-l plăteşte ca pe un pakistanez. Din cele câteva sute de euro câştigate lunar reuşise să pună de o parte pentru un buchet de flori. A venit mai devreme acasă, a făcut cartofi cu pui la grătar şi a aşteptat-o pe soţia sa tremurând de emoţii. Parcă era prima întâlnire, transpira, nu avea stare şi deodată i s-a aprins un beculeţ. O idee absolut genială i-a descreţit fruntea obosită de atât plantat şi arat în FarmVille. Şi-a adus aminte că vânduse un cont de World of Warcraft pe o sticlă de vodka Absolut. Aşa că luminile s-au stins, sticla s-a deschis, până la fund John a lins… ultima picatură era să-i scape din gură… Şi s-a facut deodată noapte. Led-ul monitorului licărea roşu-roşu-roşu-roş-ro… şi s-a dus John la somn, in lumea viselor, până s-a trezit lovit de Helena care-i cerea flori, flori, flori! John a încercat să se dezmeticească şi să-i ofere florile. Însă, surpriză! Florile erau puse într-o vază Absolut transparentă pe balcon. Bărbatul, deşi beat, a încercat să le ascundă seara pentru a i le oferi dimineaţa, doar că ninsoarea i-a stricat planurile: florile au îngheţat, au pierdut din petale, iar sticla era goală…rece, dar goală. Nu la fel era şi Helena care era rece, dar plină… de nervi. Şi uite cum Helena, care a fost rea tot timpul anului trecut şi-a primit o zi la fel ca al ei comportament. În concluzie John a bolborosit: Hâc, fă, dă-te-n … sticla mea.
Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus cum e tratată în România femeia [chiar dacă e ziua sa].