Citind frumosul About me al lui Mircea Meşter mi-au venit repede câteva idei asemănătoare ce trebuiau scrise:

Îmi place să râd. Nu singur, ci cu cei de lângă mine. Sunt mereu cu zâmbetul pe buze, deşi uneori plâng pe interior. Eram un aprig corector al greşelilor gramaticale (am spus gramaticale, nu de tastare) însă mulţi credeau că o fac pentru a le arăta că eu sunt deştept şi ei nu. Am încetat să mai corectez deoarece deveneam mai antipatic. Am spus MAI fiindcă ştiu că deranjez multă lume prin felul meu de a fi direct. Mi-a plăcut întotdeauna să spun ce simt, ce gândesc… SINCER, indiferent de consecinţele care urmau. Majoritatea oamenilor nu m-a privit prea bine. Ok, prefer să vă stric poveştile frumoase în care traiţi. Pentru că sunt doar minciuni drăguţe. Bravo! Eu prefer o realitate modestă. Şi tot zâmbesc. Ceea ce iţi doresc şi ţie, cititorule.