Aseară ne-am strâns pentru ultima oară la metrou pentru a da o carte mai departe, nu, nu până în fund la taxatoare, ci într-o mână ocupată cu jocuri pe telefon ori stat degeaba pe genunchi. Ne-am strâns în număr puțin mai mic comparativ cu edițiile anterioare, însă a fost suficient cât să obținem reacții de genul “ia uite bă, i-a apucat pe toți cititul” ori “da, am văzut eu că e o modă asta cu cititul, mai ales către Pipera”. A venit și Cosmin Tudoran cu microfonul B1 după el, i-am povestit o întâmplare frumoasă de la o ediție anterioară, iar una de la ediția de aseară o spun acum: Am avut trei cărți, prima -Robinson Crusoe- i-am oferit-o unui tânăr puțin dezorientat în ceea ce privește magistralele de metrou. Ce m-a uimit este reacția tipului căruia i-am oferit cea de-a doua carte. S-a așezat lângă mine, și-a scos iPhone-ul din buzunar și s-a apucat de un nivel din Angry Birds. L-am lăsat juma de stație, iar apoi l-am rugat să renunțe puțin la joc pentru că vreau să îi dau o carte. I-am explicat puțin despre Lecturi Urbane și orașul care citește, apoi i-am înmânat volumul din colecția Adevărul. Mare mi-a fost uimirea să văd că bagă telefonul în buzunar și începe să citească. Am plecat cu zâmbetul pe buze după această ediție, iar zâmbetul mi-a rămas ca un parfum ce te înconjoară frenetic. De ce? Am stat cu Adrian și Toma la o bere și un pahar de vorba și am mai vorbit una-alta, urmează niște evenimente faine. Nicolau ăsta e băiat bun. Sus cartea!