Astă seară am aflat că numele meu de familie e amuzant, de ce, nu știu, dar așa mi-a spus o donșoară de la JWT/Cohn and Jansen care era proaspăt angajată, chiar era în prima ei zi de job acolo. Miss, să știi că nu ți-am reținut numele, doar partea cu Oana-Ioana. Să revenim, era o seară răcoroasă de toamnă, Bunescu venea de la job și avea la dispoziție fix o oră în care să facă duș, ca mai apoi să și îmbuce câte ceva. M-aș fi încadrat pefect în cele 60 de minute dacă n-aș fi deschis laptopul, deh. Așa că, fiind în întârziere, am zis că nu mă mai duc cu metroul, sun la un taxi. Doamne, ce inspirat am fost [că nu am eram gata la 19.30 să plec de acasă], când am ieșit din scara blocului ploua ca-n comediile romantice, iar vântul bătea ca-ntr-o poezie de Coșbuc. Am ajuns pe la 20.25 la JWT, unde, pe lângă discutatul cu tipa de mai sus, am beut o berică, am schimbat două vorbe/paste cu nea Copolovici și mi-am personalizat un tricou [pe care l-am uitat la Raluxa în mașină]. Apoi, cu șoferița menționată anterior plus Pietricel și Diana, am plecat către iLeo, Leo Burnett, Starcom, care aveau o atmosferă chiar animată. Asta se datora și tarafului prezent, dar și mulțimii strânse. Multă, multă lume care venea ori pleca, oricum full.
Apoi fuga-fuga la The Institute, urmată de Rusu-Borțun care are sediul într-o clădire tare faină. Am ajuns și la Green Pixel unde nu mai era Tunaru, dar cânta Deak la tobe sau chitară, ulterior am plecat cu tot cu Cristina, o amică de-ale lui Alex Cîrstea, la DraftFCB, iar de aici am culminat în Control la CotcoParty unde cântau Partizan.
Concluzii: a fost pentru prima dată când am făcut turul agențiilor în cadrul nopții dedicate lor, însă mi-ar fi plăcut dacă acolo unde nu prea cunoșteam mai pe nimeni, ar fi venit cineva să ne întrebe de sănatate, să spună ceva gen: “Bună, eu sunt Xuleasca, hai să vă arăt agenția, bere găsiți sus, el e creativul ăla care a făcut aia etc”. Au fost și agenții unde nu era nevoie să ni se spună cuvintele dintre ghilimele de mai sus și agenții unde am fost rugați să ni se facă un tur și tot așa. Per total, fain, sper ca la anul să fie vreme bună, astfel încât să nu merg ca un câine de la Control până la Intercontinental și să mă ia vântul pe sus. Ochelari aveam degeaba, pentru că mă izbise ploaia cu așa o ură, de parcă aș fi înjurat norii de mamă. Vorba lui Arhi, puteam să iau un deltaplan în loc de taxi până acasă.
Pingback: Noaptea agentiilor in culori « « Spada