1. Orice șofer de RATB are orgasm mintal când îi închide cuiva ușile în nas după ce l-a văzut în retrovizoare alergând.

2. Taximetriștii s-au născut negociatori, prețul de pe ușă e doar ca să respecte legea. Pentru un șofer de taxi nu există plăcere mai mare decât să îți spună un preț prestabilit care e de trei ori mai mult față de cât ar face în mod normal. Bineînțeles că asta se întâmplă atunci când te vede ieșind din bar/club/pub, nici nu apuci să deschizi ușa să întrebi (insert nume de cartier?) și el îți spune șaij dă lei!

3. În capitală se poate întâmpla frecvent ca cineva să-ți ia ultima pâine de pe raft. La o shaormărie nu s-ar putea întâmpla niciodată asta, bineînțeles, acolo e nonstop și au de toate cu de toate, deh, alte plăceri la colț de cartier.

4. Vânzătorii de la magazinele non-stop de cartier iubesc tare mult înmulțirea cu 2. Orice articol care are un preț mic, de exemplu pâinea, va costa dublu, că de, e preț de noapte. Așa meriți dacă n-ai mai găsit pâine pentru că – vezi punctul 3.

5. Shaorma mică nu e întotdeauna mică, cum nici o p%#@ mică nu e întotdeauna mică. Contează de unde cumperi sau, dacă ești fată, de unde o iei. Plăcerea e atunci când te aștepți ca în loc de mică să fie mică-normală, nu micuță-clătituță.

6. Șoferul unei mașini (nu contează ce mașină, ce culoare, ce valoare, cel puțin patru roți să aibă) va fi extaziat să treacă printr-o baltă de pe marginea drumului pentru a vedea cum pantalonii cei albi ai domnișoarei de pe trotuar se vor transforma în pantaloni dalmațieni.

7. Parcagii sunt opusul copiilor. Adică orice copil crescut la bloc a jucat fotbal, tenis de picior sau ceva cu mingea pe stradă și când auzea “Mașinaaa” nu se bucura deloc, o lua la fugă din calea dihainei pe roți și revenea de abia după cu mingea în mână, o bătea de două-trei ori de asfalt și jocul reîncepea. Parcagii, după cum am spus, sunt pe invers, urlă cu bucurie “Mașinaaa, ia-o așa, bag-o așa, fix bambucea, băiatu’!”.

8. Nu e o bucurie să ceri indicații prin București, însă lumea are o plăcere ciudată să te ajute prin a-ți ofer indicațiile… greșite, normal! Deci, la fel ca în regula jurnalistică (cea cu verificarea celor trei surse) trebuie să întrebi minimum trei persoane cum să ajungi pâna la X. Regula e simplă, dacă toți trei ți-au oferit aceleași indicații, e o anomalie a naturii, deci mergi pe calea indicată. Dacă doi dintre cei trei au explicat la fel, urmezi traseul pe regula două din trei e ok. Dacă cei trei ți-au spus trasee diferite, e clar, mergi pe drumul tău, măcar greșești pe prostia ta.

9. Băiatu’, hai să-ți dau un telefon! Țeparii aștia au o plăcere să vândă zilnic același iPhone4. Treaba e așa, el îți arată telefonul palmat, tu te oprești, te uiți la el, e veritabil și el îți zice un preț bun, mult sub cel al pieței. De aici situația diferă de la țepar la țepar, ori bagă telefonul într-o husă cu fermoar sau care acoperă tot telefonul ori așteaptă să scoți banii pentru ca apoi să te grăbească “Hai, dă banii, uite Poliția!” iar el fuge cu banii. În cel mai bun caz primești telefonul în husă, fermoarul e lipit bine, îl vei desface greu, timp suficient cât să dispară afaceristul, iar tu să vezi că ai în husă o machetă a telefonului sau o bucată de lemn.

10. Șase la zece lei! Ooook, șase perechi de șosete la un preț bun. Cred că fac vânzare pirandele, altfel n-ar mai fi zi de zi, anotimp de anotimp peste tot. Daaar, au o plăcere să vândă doar șosete scurte (până la gleznă) chiar și iarna? Nu am auzit niciodata Trei perechi de mănuși la 10 lei, sau Două fesuri la 10 lei.