Acum 20 de ani, hă, hăăă, dragii moșului, era un copil mic de statură, șaten, dar tare-n gură (cam la fel ca acum). Și acest copil “gură-mare” din fața blocului a păpat tot din farfurie și apoi i-a spus mamei lui: “Mami, eu mă duc afară!” și dus a fost… vreo cinci minute până când s-a întors cuminte cu mâinile la spate și i-a cerut 5 lei ca să-și ia un balon, pentru că toți copiii se jucau afară cu baloane mari.

Balonul costa 3 lei, așa că, după ce micuțul a cumpărat de la chioșc balonul fermecat, s-a întors frumos acasă pentru a aduce restul. Stătea la etajul patru, n-avea lift, urca scările neobosit, doar era un copil cuminte, am mai spus. După ce mama i-a luat restul din palma întinsă, curioasă, l-a întrebat unde e balonul, așă că șatenuțul îl scoate din buzunar și i-l arată. Femeia face ochii mari, îl ia și îl înmânează soțului: “Uite ce balon și-a luat fii-to!”

Era 1991, eu eram supărat că tata mi-a furat balonul, dar nu știam că, de fapt, la cinci ani eram printre cei mai tineri cumpăratori de prezevative.

PS: Nu, nu-mi aduc aminte de reacția vânzătoarei.