Seeeeensatiooon a ajuns în sfârșit și în România cu The Ocean of White, oh joy, oh joy! Încă din 2005, de când vedeam înregistrările video de la Amsterdam, visam să particip și eu cândva la show-ul care îmi făcea pielea de găină (a la Andra Măruță) prin monitor. Un pachet cu bilet + transport + cazare și bani de buzunar pentru Olanda te duce la aproape mia de euro, așa că nu e de ici, de colo, deci mai bine la 10 km de casă. Șiii aseară am fost nevoit să port, pentru prima oară în viață, o pereche de panataloni albi (+ cămașa albă, arătam deja a doctor). Dr. Ionuț Bunescu, hm, hai, că nu sună rău.

Ole, ole, să purcedem spre Romexpo, hop-țop, am ajuns acolo, dar am fost dezamăgit că nu puteam să folosesc faza cu “bă, sunt în dreapta, mă recunoști imediat, sunt îmbrăcat tot în alb!” – pe românește, lumea a cam respectat dress code-ul. Am zis “a CAM respectat” pentru că am văzut și pantaloni bleu deschis, ori tricouri gri deschis. Dress code-ul oficial (din Amstedam, de exemplu) spune că pantalonii/fustă/ce pui peste picioare trebuie să fie ALB și atât, iar tricoul/ce ai în partea de sus poate avea MICI logo-uri sau imprimeuri în alte culori.

Ta na na nanaaa, trimisul nostru special în lumea de sub ape, Ionuț Houserescu relatează mai jos despre care, cum a fost Sensation România * The Ocean of White:

*** LUME: 15.000 de oameni, majoritatea au respectat dress-code-ul, nimeni n-a intrat cu arme albe, deși alb-ul era “the new black”. Mulți, dar muuulți străini, civilizați, unii spanioli de lângă mine chiar au combinat destul de ușor două românce naive. Deși era loc suficient în ring, erau și românei care erau cam deranjați de un inevitabil călcat pe încălțările cele albe. Un idiot chiar a aruncat cu un pet de 0.5 de apă plată după MC Gee. Am văzut destule fetițe cu toculețe, mulți purtători de ochelari de soare, unii chiar cu eșarfe, câteva ținute caterincoase (era un tip îmbrăcat în ceva imitație de cojoc de oaie), chiar și câțiva pictați pe față. M-au terminat câțiva care fluierau de parcă DJ-ii invitați erau Scooter și DJ Aligator Project… bine că nu prea i-au ținut plămânii. Ah, cei de la DELUXE (440 de lei) și VIP (770 de lei) au cam venit să se uite, că de dansat nu prea. Într-un fel îi înțeleg, nu era nebunia din ring unde era adevăratul ocean alb, muhahaha.

*** MUZICĂ: Aveam niște așteptări, era normal, așă că nu pot să spun că nu a fost chiar cum mă gândeam eu că o să fie. Pe scurt, credeam că va fi muzică prea comercială, dar a fost cam invers. Așă că în ordinea numerelor de pe tricou:

• Mr White – nota 7/10 – Mă așteptam la un mix ceva mai exploziv, poate chiar cu multe vocal-uri. A fost un fel de warm-up bunicel.
• Greeg & Onuc – nota 8/10 – Deși mă gândeam că vor mixa ba prea comercial ori asemeni DJ-ilor noștri de top (Optick, de ex), mixul lor m-a suprins plăcut tocmai pentru că nu suna a mix de DJ-i români.
• Pete Tong – nota 7,5/10 – Iar am avut alte așteptări, nu mă așteptam la un mix greuț. Oricum, îmi doream de mult să îl acult mixând, așa că prestația a fost ok.
• Fedde le Grand – nota 10/10 – Oh, băi, pentru tine am venit la Sensation, nota 10 cu felicitări, mânca-ți-ar cravata fetele prezente! Bun, bun de tot!
• Mauro Picotto – nota 4/10 – nu am să înțeleg niciodată de ce un DJ, dacă vede că lumea pleacă sau că nu prea dansează, NU schimbă ceva în mix-ul pe care tocmai l-a început prost. L-a înlocuit pe Eric Prydz care, din păcate, nu a mai putut ajunge din motive medicale.
• Hardwell – nota 9/10 – După ce m-a/ne-a plictisit Mauro Pișcotti, a intrat bine, bine, well… hard, pardon, Hardwell care “a ars-o” puțin cam trance, dar a prins bine-bine la public, când a pus Tiesto – Loves comes again era dezmăț total. Bun, chiar foarte potrivit ca DJ care să încheie prima ediție de Sensation România.

Atmosferă: Sensation(al)! Mă și gândeam: deh, ca la români, o să avem o scenă mai mică, efecte pirotehnice mai puține, bla-bla-bla, vorba aia, “mai taie din ele, dă-le dreacu”. Laser, frate! Pardon, mai multe laser și foarte mișto, dar nu la fel de mișto ca efectele pirotehnice, a fost Revelionul Clubberilor în România, de două ori pe atâta! Lumini luminoase luminiscente! Și mega baloanele care au fost aruncate în public, ale naibii își mai și schimbau culoarea la fiecare atingere, așa, în ciuda celor daltonști. Ah, încă ceva, deși informația oficială zicea “Romexpo is a non smoking venue” n-a prea fost așa, mai ales pentru că Sensation a putut avea loc și cu sprijinul celor de la British American Tobacco, deci am putut fuma și eu o țigară, două cât a mixat Mauro Picotto.

Locație: Deși erau cozi destul de mari la intrările pentru Ring A și B, nimeni n-a stat mai mult de 20 de minute ca să intre. Adevărata problemă era la toalete unde săracele fete făceau dansul pinguinului și incantații la cozile imense (chiar și 50 de persoane), la băieți mergea ceva mai repede, din fericire (și) pentru mine. Pavilionul central de la Romexpo a fost decorat superb, nici nu-l mai recunoșteai. Scena se rotea, astfel încât DJ-ii erau face2face cu toata lumea, dar pe rând. Meduzele luminoase nu puteau lipsi, dar cum o poză face cât o mie de cuvinte, pozele de mai jos sunt mult mai sugestive.

Cam asta a fost, felicitări celor de la Events pentru că au reușit să aducă Sensation în România, felicitări Heineken pentru suportul oferit evenimentului (sponsorizează cam peste tot pe unde se organizează Sensation, nu doar la noi) și felicitări tuturor celor alături de care am făcut o noapte albă, o noapte sensationALĂ! Ne vedem data viitoare 🙂