A fost odată, ca niciodată, un băiat care iubea o fată. Sfârșit. Povestea este, de fapt, despre mine și toate vagaboandele care mi-au stat prin buzunar. Pe vremuri, când eram eu mic, vagaboandele erau ceva mai proaste, acum sunt deștepte, cică. Dar să scoatem vocabularul cu lista acestora și să le enumerăm în ordinea cronologică, apoi să vedem pe care o cer de nevastă pentru un mariaj de maximum doi ani. Vagaboande = telefoane, asta ca sa pot trece la singularul masculin, telefon.

2001 – Siemens C30 – Era vară, tocmai mă întorsesem de la mare și, minune, am câștigat o excursie la mare la un radio local. Am vândut premiul, bineînțeles, și mi-am făcut primul abonament la Connex (proudly supported by mama). Banii mei erau vreo 100 de lei (moneda actuală), așa că trebuia să mă încadrez în buget. Tanam, Siemens C30 îmi sare-n ochi din cauza luminii roșii care radia atât din spatele ecranului, cât și din spatele tastelor. Forma lui aduce a roll-on, pare cam de femei, dar la 85 de lei n-aveam alternative. Ah, eram singurul din clasa a9-a A care avea telefon. Nu, nu agățam gagici cu el, ci dădeam bip.

2001 – Ericsson A2628s – Șmecherie de telefon, am dat la schimb Siemens-ul de mai sus + 10 lei. A meritat, Ericsson-ul avea baterie de litiu polimer, o raritate pe vremea aia, de fapt, chiar și acum. Era cam cărămidă, avea și antenă exterioară, dar tare faină era ideea de a putea scoate cartela SIM fără să scoți bateria (care se glisa atârnând de niște fire). Ținea bateria o săptămână, doar după aproape un an i-a cam cedat tastatura internă, rămâneau cifre blocate. Avea composer, așa că cine mai avea Next Episode ca ringtone!

2002 – Nokia 3310 – Deși nu eram printre primii posesori ai mega device-ului, mai mândru ca de telefonul ăsta nu știu dacă am fost de altceva. Aveam composer, îmi compuneam melodiile de pe site-uri de afară, găsisem tot pe net logo-uri de operator moca, eram regele telefoanelor, eu ăla cu ochelari de la 10A, tot liceul venea la mine să îi învăț cum să facă rost de tonuri de apel și logo-uri de operator gratis. Țin minte că i-am pus unui tip un mare falus ca logo și a venit a doua zi la mine să i-l schimb că l-a certat maica-sa, era pe clasa a 12-a, dar nu mai contează. Snake, snake, snake! Mi-a mâncat nopțile, zilele, orele de la liceu! Făceam întreceri cu colegii, încercând să umplem ecranul. Mă cam apucă nostalgia, next!

2003 – Sagem MYX5 – Pampam, primul meu telefon cu ecran color. Slăbuțel, se auzea ciudat, dar ce să poți cere de la un franțuzesc Sagem. Nu era Nokia, dar era primul telefon color din clasă! Asta până când și-a luat un coleg Nokia 3510 și m-a lăsat cu buza umflată. A fost primul telefon cu care am intrat pe WAP. Vitezele enorme de GPRS mă lăsau să-mi descarc imagini și câteva ringtone-uri cu, atenție, voce! Aveam wav! Măcar la asta era și el bun, dar nu vrea să mă gândesc cât plăteam facturile din cauza netului.

2004 – Nokia 3220 – Tananana! Primul meu telefon cu cameră foto, era ea VGA, dar ce mai conta, plus că mai și filma. E telefonul pe care am dat cei mai mulți bani vreodată. Deși l-am luat la abonament, a costat 650 de lei. Enorm, dar aveam niște bani rămași de la vânzarea biletelor de la Balul Bobocilor pentru care muncisem mult de tot + 200 de lei, banii de pe Sagem, ăia au fost! Dar cine mai avea telefon cu luminițe pe lateral? Când primeam mesaj sau mă suna cineva eram mândrul mândrilor! Plus că puteam să-i personalizez carcasa din spate! A fost primul telefon pe care l-am ținut doi ani, chiar aproape trei.

2007 – Nokia 6300 – Deja telefonul ăsta era nesimțit de subțire și de mic. Și scump, bineînțeles, am dat 635 de lei la abonament. Cu o grosime de doar 11.7 mm, cu microSD de 1GB inclus, cu o cameră de 2 mp, cu cel mai bun sunet în căști la redarea muzicii, telefonul ăsta a fost un nou 3310, doar că mult mai performant.

2008 – Nokia 3120c – Nu, n-am schimbat telefonul, ci localitatea, am venit din Pitești în București, și cum am început să munesc la Cosmote, așa că a mai apărut un telefon în viața mea. Aproape la fel ca 6300-le pe care deja îl utilizam de mai bine de un an, diferențele erau la carcasă, 3120 nu era de metal, dar avea camera cu LED flash, deci primul meu telefon cu blitz.

2009 – Nokia 6303 – A venit vremea să-i fac un upgrade vechiului 6300, așa că noul model a venit cu o cameră mai bună, de 3.2 mp + dual led flash, dar cu un design mai ondulat care nu era pe placul tuturor.

2009 – Samsung S5230 (Star) – Am schimbat și telefonul de serviciu (Nokia 3120c) cu primul meu touch screen. Visam la iPhone, dar de unde bani, pe ăsta n-am dat niciun leu, așa că ecranul tactil de 3”, pe care trebuia să apeși ca lumea, mi-a fost prieten aproape un an. Mi-a plăcut mult că avea un fel de Shazam incorporat nelimitat. Bateria ținea cam 8 ore de utilizare, ceea ce era perfect pentru mine. Cameră de 3.2, fără blitz, dar bună pentru ce mai postam eu pe Twitter.

2010 – Nokia E71 – Pam param, primul meu smartphone, mi-l doream tare de mult, îl butonasem la un prieten și era VIS față de Star-ul de la Samsung. Preț bun, îl am și acum, adică tocmai a făcut doi anișori. Bateria mă țineam 7 ore de utilizare pe net 3G, acum nu știu cum mai ține pe net, dar pentru câteva apeluri zilnice, n-am stres 3 zile cu el. Asa și pentru că are baterie de 1500mah litiu polimer. Slăbuț pentru că symbianul nu are aplicații pentru aproape nimic ce ține de social media + că și variantele de browser se mișcă execrabil atât în Opera Mobile, cât și în browser-ul nativ. Telefon super rezistent, prietenul de care ziceam mai sus l-a scăpat de două ori în aceeași zi în apă (adică baltă și cadă) și tot mai merge după ce a fost bine uscat (a trecut un an de atunci, încă merge).

2010 – iPhone 3GS – După cum ziceam mai sus, E71 a rămas doar pentru apeluri, iar din 1 octombrie 2010 utilizez aifonul trei ge es. Bun, foarte bun, doar că e cam depășit. Se mișcă destul de greu din cauza procesorului de doar 600 mhz, dar cred că și din cauza jailbreak-ului. E tot ce am nevoie, orice aplicație, orice joc, orice mail, orice am nevoie. Copy-paste, cut, print screen și multe alte lucruri pe care nu le cunoșteam până să am iPhone. Bateria ține cam 4 ore de utilizare 3G, asta după ce timp de un an juma l-am încărcat de 2-3 ori pe zi, ceea ce e onorabil. Poze clare, sistem de operare apropiat de utilizator și foarte simplu, dar tre să îmi iau ceva mai bun. Nu, n-am bani de iPhone 4S, mai ales că mereu mi-am luat telefon nou, deci nu vreau să fac nici acum o excepție. Mă gândeam inițial la Samsung Galaxy S2, apoi la Galaxy Nexus, ba chiar la Note, dar e imens pentru ce trebuie să însemne un telefon (cel puțin pentru mine), apoi a apărut Galaxy S3 și mi-am propus să strâng bani și să mi-l cumpăr (la un preț de aprox 1900 de lei). Dar parcă tot e prea mult pentru un telefon… laptop-ul meu a costat 2400 de lei acum aproape doi ani, parcă nu e ok să merite un telefon un asemenea efort financiar. Deci am renunțat și la gândul de a-mi lua S3, plus că trecerea de la 3,5” la 4.8” ar fi cam dificilă. Poate că un 4,3” ar fi maximul, dar tot nu sunt hotărât ce să-mi cumpăr. Fanii iPhone mi-au recomandat să aștept până se lansează iPhone 5, sigur își va merita banii. Tu ce zici?