Se-ntâmplă atâtea lucruri în ziua de azi, multe importante pe care nu le băgăm în seamă, altele mărunte care ne dau viața peste cap și unele normale pe care nu le mai percepem normale, și asta inconștient. Oamenii, societatea, egoismul, miserupismul care ne înconjoară ajung să ne schimbe percepția normalului și asta nu e ok, nu e deloc ok.

E ciudat când sunt uimit de lucruri normale într-o civilizație normală, într-o țară normală:

• E ciudat când mă bucur că văd șoferi care semnalizează dreapta într-o fracțiune de secundă și nu știu ce manevre să facă mai repede ca să poată fi depășiți de  salvarea care nino-ninoiește în spatele lor.
• E ciudat când rămân plăcut surprins că văd câte-o scară rulantă pe care toată lumea staționează pe partea dreaptă.
• E ciudat când sunt uimit de bunul simț al unor persoane publice care își cer scuze deși poate nu a fost vina lor că am dat umăr în umăr.
• E ciudat când râmân perplex la asemnea întâmplări:

• E ciudat că mi se pare ceva minunat când oamenii sunt oameni, poate nu pentru a impresiona pe cineva, poate nu pentru a se pune bine cu Cel de sus, ci doar pentru că așa consideră ei că e bine, pentru ei și pentru pacea lor interioară. Hai să fim “zen” zi de zi și să putem mereu zâmbi 🙂