Acum trei luni și un pic am decis că “de luni” mă apuc să scriu câte un catren pe zi, de luni până vineri, versurile urmând a fi postate la ora 9AM. Spre deosebire de alte lucruri despre care am spus că le fac de luni, de rubrica asta m-am ținut sau mai bine zis, m-am cam ținut, pentru că în unele zile postam la 9PM (mă rog, tot 9 era), iar în alte zile nu postam catrenul.

Eh, recuperam a doua zi, dar nu rămâneam în urmă sau mai bine zis, nu era nicio zi L-V fără catren. Am primit laude pentru unele catrene, critici pentru altele, huiduieli pentru idee. Am vrut să mă opresc de multe ori… dar aveam în gând să scriu până la sfârșitul anului (asta până să mă apuc de scris), apoi mi-am zis că scriu 100 (după ce m-am apucat de scris și au apărut primele critici), iar în final m-am hotărât să mă opresc la catrenul cu numărul 69, așa, să fie simbolic. Poate mă apuc din nou din 2013 sau poate voi scrie câte un catren pe săptămână, într-o anumită zi ori deloc. Cel mai important e că a fost o experiență din care am avut de învățat, eu pentru mine… cam asta a fost și ideea, să mă testez pe mine prin rime.

Când soarele-i departe, departe în apus

Mă uit spre înaltul cer, mă uit, mă uit dus

Deși o vrăbiuță pe umăr mi s-a scurs

Îmi amintesc să țin, să țin capul sus.