Vineri, 14 decembrie 2012, cu o săptămână înainte de “Sfârșitul lumii”, băieții de la Swedish House Mafia au ajuns și la București în cadrul One Last Tour. După patru ani de conviețuit la pupitru și de mixuit împreună, Steve Angello, Sebastian Ingrosso și Axwell au decis să revină fiecare la cariera solo, dar nu înainte de a duce la bun sfârșit turneul de anul acesta.
Porțile de la Romexpo s-au deschis la 22.00, iar până la 23.30 au mixat DJ-ii veseli de la ProFM, Greeg și Onuc, iar apoi a urmat rusul Arty până la 01.00. Eu am ajuns pe la 00.30, am lăsat haina la garderoba în fix 3 minute (am recuperat-o în 15) și am fost surprins să văd ceva mai puțină lume decât mă așteptam – poate că vânzarea unui număr mic de bilete a fost și motivul pentru care limita de vârsta a fost scăzută la 14 ani. A nu se interpreta că a fost gol, ci doar că mă gândeam la îngrămădeală în ring și la ceva mai mulți oameni la VIP (aproximez că am fost undeva pe la aproape 10.000 de oameni).
Jumătatea de oră în care l-am ascultat pe rus mixând a fost o mare, maaare încercare pentru urechile mele, sunetul fiind redat, pacă, de un casetofon vechi și răgușit care rula mp3-uri la o calitate de 32kbs. Mi-aduceam aminte de sunetul incredibil de la Sensation și eram bulversat și dezamăgit în același timp de cum se auzea.
De la 01.00 la 01.20 pauză pentru reamenajarea scenei, pentru ca mai apoi să apară trio-ul mafioto-magnific. Jur că nu mă așteptam să se audă altcumva sistemul audio, dar se pare că a primit un boost, ceva, că dintr-o dată se auzea bine, tare, aprope clar-clar, iar bașii se simțeau decent chiar și în spate, unde am stat eu. Băieții de la Swedish House Mafia au reușit să-mi șteargă zâmbetul amar care mi-era aproape tatuat pe față de vreo jumătate de oră, oamenii știind să facă show, au și făcut puțin pe MC-ii, iar la un moment dat (vezi ultimul clip de mai jos) au rugat toți oamenii din sală să se lase în jos, odată cu ei, iar la semnalul lor să se ridice în același timp. Lucrul ăsta s-a și întâmplat și încă sunt uimit și mă întreb, oare care artist ar mai putea avea o asemenea influență asupra publicului său…
Set-ul SHM s-a terminat fix la 03.30, conform programului, asta după show-uri faine de tot cu lasere și confetii. Parcă nici n-a mai contat că pe la 4.30 am stat 15 minute în îngrămadeala de la garderobe pentru a-mi recupera haina sau că toaletele pentru bărbați erau ecoligice și situate afară, la doar –15 grade. Păcat că nici taxi n-am găsit prea repede, ci doar după vreo 20 de minute de mers pe jos până la The Gate și sărit pe stradă în fața mașinilor cu “led-ul verde” aprins. Foarte mișto, păcat că pot să spun că mai vreau. Bye, bye Swedish House Mafia!
Evenimentulul a fost organizat de The Mission și susținut de către Absoult Vodka, Heineken și ProFM.
faza cu lasatul in jos se face de muuult.. [nu stiu daca inceput la ei, dar in 2009 la prodigy, pe smack my bitch up a fost epic]
La shm a fost slab pt oamenii au fost praf si s-au ridicat mai devreme decat trebuia 🙁
dar suuuper show facut de suedezi. eu am scapat repede de garderoba ca m-am dus din timp 😀
Bre, n-am fost niciodată la Prodigy, deci faza cu lăsatul jos a fost o priemeră pt mine. Iar show-ul a fost bine-bine 🙂
Pingback: Multumim Swedish House Mafia | Pandutzu.com
Pingback: Kumfu 2012 pe bunescu.ro | bunescu.ro - Logoreea mă iubeşte. Eu o înşel uneori.
Pingback: Ce ascultăm weekend-ul ăsta [23] | bunescu.ro - Logoreea mă iubeşte. Eu o înşel uneori.
Pingback: Kumfu la Sensation România * The Source of Light * 2013 | bunescu.ro | un blog de Ionut Bunescu
Pingback: Swedish House Mafia is back!