Mă uit rar la fotbal, doar la meciuri importante, nu zi de zi, nici weekend de weekend, ci doar la etapele finale de la Cupa Uefa, Champions League sau vreun Campionat Mondial ori European. Ah, bineînțeles că nu ratez meciurile naționalei, chiar anul trecut, prin toamnă, am fost pentru prima oară pe National Arena la un meci de-ale ^{(de-ale = dintre ale, deci nu mă corecta, mersi)} tricolorilor și de abia aștept să merg, din nou, în septembrie (pe 6 și pe 10, cu Ungaria și cu Turcia).

Ce-mi pare rău, e că nu prea mă uit la meciurile din ligile vestice, măcar la câteva din Primera Division, prea tot văd cum întreg online-ul (mai ales Twitter-ul) explodează când e El Clasico, cred că și femeile se uită la meci, cu tot cu pisici, care or sparge și ele bobițe de Whiskas și-or sorbi spuma de la bere. Ideea e că un tinerel, cu doar 6 luni mai mic decât mine, face legea pe teren și, pe lângă asta, face spectacol de fiecare dată. Și crec că specatol e puțin spus. Nici nu-mi aduc aminte când am văzut ultima oara un meci Real – Barcelona, dar după ce am văzut clipul de mai jos (are și o coloană sonoră electrizantă), am zis, claaaar, pe 3 martie 2013, pun berile la rece și popocorn-ul la cald, de data asta nu mai ratez!

Messi, un fenomen. Enjoy: