Deși e încă iarnă și nu sunt deschise tentantele terase cu ale lor beri reci, parcă tot n-am timp de nimic sau cel puțin nu de tot ce aș vrea eu. Poate e de vină și ziua care e încă prea mică, dar mare dreptate îmi vine să-i dau celui care zicea că ar trebui inventată ziua de 48 de ore. În puținul meu timp liber am reușit, totuși, să mai dau o fugă pe la teatru, să mai văd un film sau să mă apuc de un serial nou. Iar cum ce e bun-bun trebuie și recomandat, zic să purced:

Am avut deosebita plăcere să revin la Teatrul Masca, acolo unde am văzut numai comedii până acum. Mi-am adus aminte de fainele piese Slugă la doi stăpâni și Comedia Erorilor, dar de data aceasta comedia vizionată avea să fie cea care m-a făcut să zâmbesc de cele mai multe ori. Deși eram foarte obosit, cântecul de operă accentuat de “Du-te, măăă!”, nereușitele exprimate onomatopeic prin “Mă-sa mă-sii!”, micile victorii accentuate de “Mai Muța!” și dansul nebuniei hazlii “Hula hoop” mi-au făcut seara, vorba aia. Dacă n-ați mai râs bine de tot la o piesă de teatru, Militarul Fanfaron e soluția, jur pe roșu.

Era o vreme când băgam serial după serial, ba chiar serveam seri cu de toate, zici că eram Oana Roman și dădusem iama în fast-food-uri. Dar, după cum ziceam la începutul articolului, timpul mi-a micșorat porția nocturnă de vizionat episoade, așa că acum mă chinuiesc să le termin pe cele începute. Eh, există și excepții când mă apuc de un serial nou, dar asta presupune că e unul foarte, foarte bun. Prima excepție a fost The Newsroom, iar a doua m-a plesnit în weekend: mama tuturor serialelor e acum pe Netflix sau la mătușa Torenția. House of Cards se numește serialul care explică și omului de rând care, cum e treaba prin politica americană, iar rolul principal este jucat de către Kevin Spacey, deci mai tre să spun ceva? Mulțumesc Mariciu pentru recomandare.

Flight este unul dintre filmele bune de anul acesta, dar care are doar două nominalizări la Oscar. Denzel Washington face, ca de obicei, un rol de zile mari, urcă firma pân’ la cer, vorba aia. Mi-am adus aminte de Hank Moody, când l-am văzut că e prieten bun cu alcoolul și cocaina, iar rolul de pilot aproape bătrân, curvar experimentat și tată depravat i se potrivește perfect. Acțiunea e perfect dozată încă din primele cinci minute ale filmului, reușește să te țină în suspans chiar dacă ai văzut trailerul, filmul nu e previzibil aproape deloc, iar finalul vine brusc și neașteptat. Flight/Zborul intră în cinematografe de vineri, dar vă puteți rezerva bilete încă de pe acum la Cinema City.