După mini vacanța de Paște, petrecută la Curtea de Argeș, era cazul să mai torn un pahar de vacanță cu două degete de spumă, așa că joia trecută, pe seară, am fugit spre Miercurea Ciuc (sau Cuic, după cum zice Apple Maps). Impropriu spus fugit, pentru că drumurile patriei nu te ajută deloc în acest sens. Dar după vreo cinci ore și ceva, hopa hop, am ajuns într-o altă țară, deși nu eram afară. Am trecut cu brio peste toate ungurismele locale și ne-am băgat imediat la somn, că doar am ajuns la hotel. Hah, ce glume proaste știu să fac, normal că am aruncat bagajele în cameră și am plecat în căutarea singurului nonstop din oraș, care era la gară, bineînțeles. Tare reclamă în bodegă și nu, nu era în maghiară (pic).

Cu o gașcă selectă de bloagheri și jurnaliști am început ceea ce avea să fie #CiucRadlerTrip. Veselie, o bere, două și s-a făcut ora la care nici cucul unguresc nu mai cânta, se mai auzeau doar sforăiturile unui ostaș, picat la datorie pe o masă de lângă, și muzica populară de la o mașină de afară. Noaptea s-a terminat repede, fiind una mult prea scurtă, asta pentru că dis de dimineață ne-am dus la muncă, am luat halatele pe noi și am intrat în fabrică. E vorba de fabrica Heineken de la Miercurea Ciuc, acolo unde se produc toate mărcile de bere din cadrul grupului. În România mai sunt alte trei fabrici (Constanța, Craiova și Târgu-Mureș), însă doar aici se produce Ciuc Radler, acest cocktail de bere și lămâie care a împlinit un anișor, motiv pentru care ne-a pus pe noi în această deplasare.

Treaba stă cam așa:

• Fabrica din Miercurea Ciuc are 130 de angajați, majoritatea trebușoarelor fiind automatizate
• Berea se face prin măcinarea malțului din orz, care apoi este amestecat cu apă caldă obținându-se mustul de malț. Mustul este pus la fiert, se adaugă hamei pentru a da gustul amărui și aroma caracteristice berii. Ulterior mustul este răcit și însămânțat cu drojdie de bere, și după 9 zile de fermentare, berea tânără este răcită și ținută la 0 grade Celsius până când se obține berea matură. În cazul Ciuc Radler, berea filtrată este amestecată cu limonadă adusă din Germania, procentele fiind de 37% bere, 63% limonadă – de aici și doar 1,9% alcool.
• Fermentarea berii durează 9 zile pentru cea cu alcool și 2 zile pentru cea fără, deci e lămurit mitul conform căruia alcoolul se scoate din bere prin procese chimice
• La Miercurea Ciuc se fabrică bere încă din 1974, când capacitatea anuală era de 225.000 de hl, acum s-a ajuns la 2.000.000 de hl/an.

Cam asta fu treaba serioasă la Miercurea Ciuc, urmează Partea 2, despre zborul spre Munchen, frica mea de avion și kumfu prin Germănica și care, cum e Radler-ul lor în comparație cu al nostru. Ah, normal, și Partea 3, ca de final 🙂