Cu greu am reușit să ajung aseară la avanpremiera Man of Steel, așa că trebuie, mai întâi, să mulțumesc Toshiba pentru invitație. După ce am văzut trailer-ul, aveam ceva așteptări de la filmul cu titlul ciudat care nu conține Superman în el. Nebunia lui Salam Superman începe încă din fragedă pruncie pe Krypton, o planetă construită ca o antiteză dintre două lumi, una SF (foarte evoluată) și alta presistorică. Clark Kent cel mic era un superboy care, cu un cearșaf în loc de pelerină, se chinuia să își țină în frâu puterile și să nu răspundă provocărilor, iar asta nu poate fi decât o bună lecție de viață, măcar pentru cei mici. Când nu cântă prin alte filme, Russel Crowe joacă și roluri de tată filozof și bun sfătuitor care își îndrumă fiul chiar și după moarte.

E a nu știu câta oară când sunt fascinat de cum e construit antagonistul, ba chiar toată gașca de personaje negative fiind fain „desenată”. Sunt atâtea efecte încât, uneori, parcă ți se apleacă de la viteza cu care îți traversează prin fața ecranului de la IMAX. Filmul e plin de ping pong cu pumni forțoși – adică pică toate clădirile de nșpe etaje ca într-un joc de domino inspirat din Inception, dar, cu toate acestea, Superbărbatul pare aproape uman, latexul nu i se zgârie, freza îi râmâne perfectă. Chiar, o bună idee de product placement ratată, trebuia să apară și un brand pentru un gel de păr/fixativ, ba chiar și pentru un gel de ras pentru că, la început, hipsterul Clark avea o barbă neîngrijită, dar colanții și pelerina l-au determinat, ulterior, să aibă tenul ca un fund de bebeluș. Spuneam că pare aproape uman, asta pentru că pentru că singurul lucru care dovedea asta era gâtul lui puțin transpirat după lupte ce au lăsat în urmă jumătate de oraș distrus.

Filmul e bun, nu foarte, conform multor așteptări, iar dacă e să-l compar, e ceva sub Iron Man 3, păcat de finalul care mi-a adus aminte de Van Damme sau Steven Segal.

* Se pare că prea puțini știu/scriu despre faptul că un român (Vlad Bina) a fost Art Director pentru filmările din Vancouver de la Man of Steel – mai multe la Ioan T. Morar pe blog.