Damn, cât timp a trecut de când am dat eu Bacul, mai sunt doi ani și voi avea reuniunea de 10 ani… ce-am mai îmbătrânit, până și cele câteva fire albe o confirmă. Am văzut la nwradu povestea despre cum a fost ziua în care aștepta rezultatele, așa că am preluat, cu nerușinare, leapșa.

Pe vremea mea (ce boșorogește sună), rezultatele erau afișate în prima zi de luni după Bac sau, pentru unii norocoși, duminică spre luni, pe siteul edu.ro. Cum la 18 ani răbdarea nu este atuul principal al niciunui adolescent, am făcut rezervare la un internet-cafe toată noaptea pentru mine și încă trei colegi. Aveau să fie cele mai lungi 7 ore din viața mea, de la 23:00 la 06:00 am tocit butonul F5 și am jucat toate jocurile posibile, de la Counter Strike la Red Alert 2, însă nu mă puteam concentra la niciunul, voiam să aflu ce am făcut la Bac. Nu-mie era frică, aveam doar emoții și îmi lipsea răbdarea, astfel încât după o noapte pierdută aproape degeaba (pentru județul Argeș nu au fost afișate notele) am trecut pe-acasă, am mâncat ceva și apoi fuguța la liceu. La afișier bătea vântul, normal, doar era puțin peste ora opt, așa că până înspre miezul zilei am făcut un permanent du-te-vino între barul „liceului” și secretariat.

Era iulie 2005, încă nu aveam net acasă, asta permițându-mi să învăț cât de cât, nefiind www-ul la doi pași distanță care să-mi distragă atenția. Dar, ca un făcut, cei de la UPC m-au sunat fix în ziua afișării rezultatelor, așa că a trebuit să plec pentru a deschide ușa internetului în casa mea. Am rugat-o pe diriga să mă sune dacă „ajung” rezultatele înainte de revenirea mea și am plecat acasă. Bineînțeles că la nici n-au apucat băieții să termine de instalat modem-ul, că telefonul meu avea să sune și să-mi dea vestea liniștitoare: 9,09, a patra medie din liceu. După ce am trecut peste gândul „bă, știam că sunt bun, dar nici chiar așa”, am aflat că nota mea de la română este cea mai mare din tot liceul și a doua din oraș (9,35 – Curtea de Argeș).

Cam asta fu cu Bacul meu, rezultatele obținute fiind datorate unui studiu de cam 2 ore pe zi începând din ianuarie 2005 – asta e pentru cei care n-au luat „examenul de maturitate” și se întreabă ce e de făcut. E simplu, burta pe carte, nu pe shaorma toată ziua și trebuie citit/învățat tot, nu doar Ion.