Kumfu la Cupa Bloggerilor la Tenis #jucamtenis

Orice băiat se naște cu instinctul de a da cu piciorul în minge. Sau cu ideea de a se face fotbalist. Ori polițist. Eh, după ce tot joci fotbal în copilărie, parcă ai vrea să încerci și altceva, așa că pe la vreo 20 de ani pășeam eu, pentru prima oară, pe zgură. Era vacanța de vară, mie-mi plăcea de o tipă, ea se ducea la tenis cu o prietenă comună, prin urmare m-am echipat corespunzător, am mai chemat un tovarăș, ca să nu dau aiurea în cadru, și cu aroganțe specifice masculilor de douăj’ de ani am plecat să le scoatem fetelor tenisul din cap.

Peste 30 de grade Celsius în aer, sub 30 de puncte reușeam eu în fiecare game. Amicul meu m-a cam bătut, cu prietena comună eram cam la egalitate, iar tipa de care îmi plăcea, mă fugărea pe tot terenul, dar, din păcate, nu așa cum aș fi visat eu. Și cum alergatul în zadar n-are niciun rost, mi-a dat și o servă în arcada stângă, de mi-au sărit ochelari și m-a durut ochiul vreo săptămână (nu, nu i s-a făcut milă de mine, deci n-avenit să mă pupe ca să-mi treacă).

Și au trecut șase ani de atunci, până când doi băieți simpatici (Adi Țoca și Radu Restivan) au pus la cale Cupa Bloggerilor la Tenis. Timp de două zile, la Pescariu Sports, 24 de bloggeri, fete și băieți, s-au întrecut pentru meșteriașul trofeu, pe căldură și pe zgură.

Ziua 1 – a fost cea a grupelor, eu făcând parte din cea roșie. Grupa de șase oameni, deci cinci meciuri de fiecare, am reușit performanța de a avea, la final, patru victorii și o singură înfrângere. Speram la măcar două meciuri pe care să le câștig, suficiente fiindu-mi pentru a mă duce în optimi, dar am avut parte de grupă ușoară, iar jocul meu haotic a fost un mare succes, mai ales că, de obicei, greșeam cu una ma puțin decât adversarii.

Ionuț Bunescu – Adrian Holerga 10-4, 10-7

Ionuț Bunescu – Amalia Buhaev 10-2, 10-5

Ionuț Bunescu – Daniel Papen 10-5, 10-6

Ionuț Bunescu – Codruț Baciu 3-10, 4-10

Ionuț Bunescu – Cezar Vasile 10-1, 10-3

“S-au jucat meciuri scurte. Ce înseamnă meci scurt? Cel mai bun din trei seturi, format super-tie break, primul la 10 puncte (cu diferență de două). Un exemplu de scor cu care s-ar putea termina un meci, ca să vă faceți o idee: 10-5, 7-10, 10-8.”

Ziua 2 – al treilea meci din optimi, Ionuț Bunescu – Bogdan Dăscălescu avea să-mi stoarcă câteva emoții, pentru că, deși nu mai jucase niciodată, Bogdan Dăscălescu lovea cu racheta destul de bine, iar cele două-trei ore jucate în toată viața mea, nu păreau a mă ajuta. Frica s-a dovedit a fi întemeiată, am pierdut cu 8-10, 9-11, părându-mi rău pentru înfrângerea la limită, dar așa-i în tenis. Acum sper doar să mai am ocazia să mânuiesc racheta până la a doua ediție a Cupei Bloggerilor la Tenos (#jucamtenis) și vedem noi apoi care pe care!

PS: Măcar am câștigat un papion de la SARTO.

Felicitările merg la Mircea Meșter, cel care a reușit să câștige, detașat, competiția, și către Radu Restivan și Adi Țoca – foarte bună treabă ați făcut, măi, băieți!