Sunt din ce în ce mai rari, nu? Trecând peste pesimismul generalist, am o mică povestioară care m-a făcut să-mi recapăt încrederea în oameni, vorba aia 2.0: faith in humanity restored. Am o geacă sport pe care o ador. E atât e călduroasă, atât de moale, atât de ușoară, că aș purta-o și în casă. În apartament nu o port, că de, abia s-a afișat întreținerea cu prima lună de căldură – oare cine are cel mai mult din totul blocul, adica vreo 480 de lei doar la căldură (4 camere)? Aha.

Revenind la geacă, e luată la reducere, prin februarie 2006, dacă nu greșesc. Era 230 de lei, am dat 70. E cam colorată, dar nu mă deranjează, după cum spuneam, o ador. Am și făcut vreo două ierni doar cu ea. Are must have-urile mele, adica bandă la mâneci, bandă la gât, bandă la talie. Eh, frumusețea de geacă are un fermoar complet metalic și, după vreo 7 ani de purtat, s-a gândit să mă lase dezbrăcat pe ditamai frigul. Deși nu m-am îngrășat, fermoarul a plesnit fix când ieșeam de la metrou. Am de mers cam zece minute până acasă, așa că nu mi-a fost ușor, dar măcar eram amuzant. Cheița de la fermoar era blocată pe la mijloc, ziceai că port sacou cu un singur nasture încheiat.

Am rezistat fix o zi fără geaca minune, paltonul e prea greu, altă haină e incomodă, celalată nu ține așa de cald, deci trebuia să schimb fermoarul. Costa fix 25 de lei, cu fermoarul meu, la o croitorie de la metrou (Lujerului). Am făcut rost de fermoar, m-am dus la tanti croitoreasa, i-am zis problema, i-am dat geanca și fermoarul și, tananana, doamna îmi spune că nu e tot fermoarul stricat, ci doar cheița are probleme, așa că n-are rost să-mi ia degeaba 25 de lei, mai bine mă duc în piață (Veteranilor) și la ceasornicărie e un nene care îmi schimbă cheița și mă costă doar 5 lei (așa a și fost).

I-am mulțumit doamnei, poate prea puțin, dacă stau să mă gândesc mai bine, oare câți oameni nu mi-ar fi încasat direct banii și pa, la revedere, o gândeau pe aia cu “Bă, eu fac biznis, nu acte de caritate!”