Hoinaru plânge de mila medicilor care au tras șase ani prin facultate pentru a avea un salariu de doar 902 lei + tichete de masă, Arhi zice bine că toți știau în ce se bagă, că majoritatea sunt suținuți financiar de către familii până termină rezidențiatul, că doar nu degeaba se bat 1900 de concurenți pe un loc la Medicină, după cum la fel de bine zice Zoso, într-un final toți medicii acceptându-și condiția mizeră până când dau de obișnuita șpagă din sistemul sanitar românesc.
Și fix acum mi-am adus aminte de vorbele unei cunoștințe, băiat dintr-o familie înstărită, care, prin 2005, voia să dea la medicină. Moment în care l-am întrebat, prietenește, de ce se bagă la șașe ani de tras prin facultate + cinci ani de rezidențiat pentru un salariu de rahat. El mi-a răspuns, foarte relaxat, cam așa: “Da, bă, dar și când începe să vină șpaga…”. Credeți că e un caz singular? Din contră, mai rar vreun viitor student la medicină care să viseze altceva decât șpagă și bani, bani și iarăși bani. Știu, există și exemple rarisime precum acesta, dar ceilalți, majoritatea, dacă nu pleacă pe-afară, unde muncesc pe mii de euro, ajung să suporte acei 902 lei, știind că, la o dată exactă, șpaga va începe să vină… fără oprire.
…citezi din, pardon, Arhi? wow!
Faci cumva să pară că doctorii sunt măgari pentru că își aleg domeniul în perfectă cunoștină de cauză, bazându-se pe ce primesc de la pacienți. Problema e că interesul lor nu este „să ia șpagă”, ci să facă bani (într-o măsură care să le asigure un trai peste medie, cum de altfel ar fi și normal pentru un chirurg – de exemplu). Dacă salariul lor nu ar fi unul atât de mizer, poate că tentația și nevoia de a băga plicuri în buzunar ar dispărea, caz în care tu, pacientul, ai fi singurul care ar avea de câștigat.
Nu poți merge pe ideea că toată lumea știa în ce se bagă. Pompierii știau, doctorii știau, și profesorii la fel. E cea mai simplă cale de a îngropa orice șansă de progres. Până la urmă tu depinzi de doctori la fel de mult, dacă nu chiar mai mult, decât depind ei de tine.
Pot sa îți spun eu de ce accept acum salariul asta.
E adevărat ca atunci când am început facultatea am sperat ca peste 6 ani se va schimba ceva, dar pe parcurs mi-am dat seama care e realitatea. N-am vrut niciodată sa renunț pentru ca nu ma vad făcând altceva. Asta e ceea ce mi-am dorit și încă îmi doresc. Poate sunt o persoana prea optimista/ inconștiență :))
Da, ma susțin părinții și da, la un moment dat, dacă mi se va oferi oportunitatea, s-ar putea sa plec din tara.
Iar la faza cu șpaga, hai sa fim serioși, nu curge niciun rau de bani în buzunarele noastre,de rezidenți :)) Unii au câte 2-3 job-uri ca sa poată supraviețui… Crezi ca dacă era șpaga asa mare se mai oboseau?
Chiar aveam o vecina care ma tot întreba ce o sa fac cu atâția bani pe care o sa-i primesc din șpaga =)))) asa ca nu ma mai mira ce crede poporul, cu toate ca e trist ca asta e părerea generala a oamenilor, despre noi, medicii/viitorii medici 🙁
Nu contest ca nu exista medici care au nesimțirea sa ceara șpaga (da, mulți), dar e urat sa ne băgați pe toți în aceeași oala.