Pe ea o cheamă Veronica Soare, dar pentru mine e “tipa aia căreia îi dau eu multe like-uri la pozele cu pisici și căței”. Nu mai știu când i-am dat primul like, pentru că are mai multe pisici decât am eu telefoane (și am câteva).

Astăzi am văzut o poză cu a ei încântătoare cățelușă, Lola, și descrierea a fost declanșatorul inițiativei mele de a scrie câteva rânduri despre patrupeda minunată. Inițial i-am cerut voie să postez doar poza și să scriu două rânduri despre sentimentele mele la vederea acesteia, dar, tot vorbind, am aflat mai multe despre Lola, și de aici și nevoia de a scrie ceva mai mult decât anticipasem.

Lola este o cățelușă pe care Veronica a găsit-o pe stradă, anul trecut, mai exact pe 25 noiembrie, prima zi cu zăpadă. Veronica voia să comande un taxi, dar neavând decât o bancnotă de 100 de lei, a zis să nu dea comandă prin aplicație, că sigur taximetristul n-are rest. Așa că a mers pe jos, spre Rosetti, ca să schimbe banii și să ia un taxi de acolo. Doar că n-a mai ajuns la Rosetti, căci a dat de zgribulita și abandonata cățelușă ce a avea să se numească Lola (care are și blog – link). Cele două domnițe au ajuns acasă, unde Lola a beneficiat de toată atenția din partea celor patru pisici + toate cele din partea cuplului de iubitori de patrupede.

Eh, Lola a rămas, de sărbători, la o prietenă de-ale donșoarei Veronica, doar că pe 30 decembrie, după o fugă speriată la veterinar, prietena află că Lola e gestantă, Veronica anulează planurile de Revelion, vine la București, iar pe 16 ianuarie apar pe lume cinci căței mici-pitici. Cum pe 17 ianuarie “e ziua” lui Cehov, mini hamhamii au primit numele de Olga, Mașa, Irina, Vanea și Astrov.

Cățeii și-au găsit repejor stăpâni, așa că au rămas doar cele patru pisici și Lola. Asta până acum câteva zile când Lola, cea care nu iubea deloc pisicile, a descoperit ceva ascuns. La o plimbare prin oraș, după un zid, Lola a mirosit trei negri mititei. Și din cățelușa care detesta felinele domesticite, Lola a ajuns mamă adoptivă pentru cei trei pisici mici. De atunci Lola nu mai vrea afară, nu mai doarme cu Veronica, stă tot timpul cu mini mâțele: le spală, le “îmbrățișează”, ba chiar le și lăsa să sugă, deși, săracii, trageau în gol – asta până azi, când, minune, Lola a început să aibă lactație și cei trei puradeii sug de zor. Băi, nici la Animal Planet n-am văzut așa ceva! Cum să producă lapte, așa, fără să aibă “pui”? Sentimentul matern a fost atât de puternic, astfel încât parcă nici nu-mi vine să cred și nici nu-mi vine să mai caut alte explicații ale naturii.

Cei trei negrișori sunt deja promiși către adopție, dar până atunci Veronica are o casă de poveste: o cățelușă și șapte pisici, un fel de Albă ca Zăpada și cei șapte pitici. Cam asta-i povestea devenită realitate și cam asta-i dragostea de câine.