Posesorii de măr al lui Adam sunt fascinați de arme încă de mici. Imediat ce abandonează mașinuțele, trec la pasul imediat următor, al pac-pac-ului prin jurul blocului. Când eram mici, nici n-aveam nevoie de o armă reală, degetele arătător și mare erau mai bune decât un Beretta sau Magnum. Asta în cazul în care nu găseam un băț pe care-l frângeam astfel încât să aibă un unghi de 90 de grade (ăsta era deja un upgrade major, urmat de pistoale cu capse sau cu luminițe).

Anii au trecut, copii fiind, am evoluat la țevile de pvc cu cornete, apoi la pistoale cu bile, iar ulterior ne-am trezit că avem un pistol și în pantaloni și tocmai am intrat la liceu, deci trebuie să ne apucăm de împușcat și altceva. După liceu, a urmat facultatea și cum deja stăpâneam destul de bine pistolul de care ziceam mai devreme, am simțit nevoia să ne întoarcem în timp, la armele copilăriei, dar parcă voiam ceva mai mult. Așa că am descoperit laser tag-ul, unde eu, unul, mă descurc destul de bine, prietenii știu :P. Ochelarist fiind, încă n-am încercat paintball-ul, gândindu-mă tot timpul la faptul că nu-mi va sta casca ok pe cap. Însă, ca un mare jucător de Counter Strike, cu nopți de vacanță pierdute prin de_dust2 sau fy_snow, n-aveam cum să nu fiu atras de airsoft. Mai ales că pot ține în mână replici ale armelor pe care le controlam doar virtual, cu mouse-ul. Sunt o grămadă de arme de airsoft de unde îți poți alege ce vrei, mă rog, nu și arme din DOOM2 :)) – asta pentru nostalgici. Ce e tare, la airsoft, e că poți să-ți iei și o vestă tactică și nu riști să pari un Cristoiu la TV, ci un pușcaș bine pregătit.

Cum îmi plăcea să joc Terrorist (la CS1.6), nu pot să nu admir prezentarea Kalașnikovului (AK47). E prea mișto 🙂 Așa că după ce se mai răcorește puțin, poate ne strângem o gașca și jucăm un pac-pac cu arme de airsoft. #numazic!

PS: Mai multe detalii gasiti la acest magazin de airsoft