Weekend-ul trecut, mai exact sâmbătă dimineața, eram copilotul lui Piticu (Cristi Dorombach) și mergeam către mare (spre #DesperadosWildKite). Cum aglomerație a fost doar vineri (15 august), Piticu și-a permis să calce pedala de la a lui Kia Ceed, astfel că nu l-a întrecut aproape nimeni pe toată autostrada. Am spus aproape nimeni pentru că, aproape de Fetești, s-a terminat șmecheria, vorba aia.

Și cum mergeam noi cu viteză destul de mare, să spunem cam 130 km/h (legal, bineînțeles), deodată, Piticu trage brusc de volan și trece de pe banda 2. pe banda 1. A tras cam brusc dreapta, astfel încât eu eram puțin derutat, dar m-am uitat în oglindă și am văzut o mașină, neagră și ascuțită, cum se apropia vertiginos. Exclam: “Mamă, cum vine Lamborghini-ul ăla!”, Piticu se uită și el și vede mașina deja în dreptul nostru și mă corectază: “E Ferrari, mă!”.

Avea ceva viteză, să zicem 139 km/h (legal, de asemenea), astfel că am apucat să-i văd numărul de înmatriculare și, pam-pam, numărul de AG îmi aprinde o luminiță (îl știam pe șofer, cunoștință mai veche din Pitești). Pun mâna pe telefon, îi spun că e singurul care ne-a depășit, până acum, pe autostradă și îl rog să mă dea o tură, cândva. În nici cinci minute, Piticu îl prinde din urmă pe Ferrăriuț, noi gândind că omul a încetinit din cauza traficului: Ferrari-ul pe banda 1, noi pe 2, ajungem în lateral, eu zic să-l salut pe “pilot”, el îmi face semn să tragem pe dreapta.

Atât mi-a trebuit! Am sărit din Kia Ceed (90 de cai putere) în Ferrari 458 Italia (570 de cai) și m-am plimbat vreo 6-7 minute, puii mei, nici n-am simțit când a trecut timpul, mai ales că Piticu mi-a zis că am mers vreo 30 de kilometri (Cristi a încercat să țină aproape, dar nu prea i-a reușit, heh).

Frățiwear, mașina aia e avion! Pe lângă faptul că oamenii se dau mai repede (de pe banda 2) din fața unei supermașini, decât din fața unei ambulanțe, motorul ăla scoate sunete orgasmice! Până la 200 de kmh nu se aude decât un sunet fluent, ca pe un circuit de F1, iar de abia de pe la 220 începe să “sforăie”, iar la 250 începi să simți că ai viteză – bineînțeles, aceste viteze au fost atinse pe un circuit privat, nu pe autostrada A2, unde am mers cu cel mult 140 km/h 😛

Clipul de mai jos e filmat la viteză chiar mică, de abia mă urcasem în mașină, așa că nu veți auzi “sforăitul” obținut pe circuitul privat. A fost o experiență demențială și, deși am mers 30 de km, mi s-a părut că totul s-a întâmplat într-o secundă, căt timpul a trecut prea repede, aducându-mi aminte de prima mea jumătate de oră la sala de calculatoare, unde am jucat Quake 2 atât de înfocat, că timpul a zburat! Anul trecut am zburat, la propriu, pentru prima oara cu avionul, însă nu se compară experiențele, în avion e totul atât de calm, atât la decolare/aterizare, cât și în timpul zborului, astfel că în Ferrari ți se pare că ești la bordul unui supersonic.

PS: Mașina a apărut și în clipul Andei Adam – Poate fata, am decupat un gif: