Kumfu la UNTOLD Festival (doar text, fără foto, fără video)

Fără poze și filmări, sunt sigur că numai asta ați avut prin timeline timp de patru zile și patru nopți. Dacă doriți, totuși, vedeți pagina oficială a evenimentului și hashtag-urile #UNTOLD și #UntoldFestival.

Nu sunt cel mai relaxat om la drumuri lungi, poate ăsta e și unul dintre motivele pentru care de abia acum am ajuns la Cluuuj. No, fain prin Napoca, oameni calzi, calmi, taximetriști de treabă, dar foarte agresivi în trafic, adevărul e că la câte curse trebuiau să facă față, îi cam înțeleg. Mai bine bag niște bullets, ca să fie mai ușor de citit ce a fost fain, per total:

cazare la cămin C IV din Obervator – mulțumim celor patru fete care au lăsat camera 305 așa curată și bine îngrijită, de abia la 28 de ani am stat și eu pentru prima oară în cămin chiar o fo bini! Ah, și pe lângă cămine erau super multe pisici, dar niciun câine, deci mi-nu-nat!
trafic relaxat prin Cluj Napoca, deși orașul și-a dublat populația pe durata festivalului. Mă rog, relaxat comparat cu cel din București.
mâncare bună – n-am apucat să merg la nicio piscină, și nici la prea multe dintre recomandările primite, dar am ajuns la Vărzărie (super ieftin și mâncarea decentă). La Camino am mâncat un risotto bun, dar aici prețurile sunt ceva mai ridicate. La Charlie am băut un Hugo bun de tot (la fel, prețuri măricele). La Maimuța Plângătoare, mâncarea bună, dar vine foarte-foarte greu, faină povestea cu numele localului, el numindu-se așa de prin 1930, când patronul plângea zgomotos de fiecare dată când (da, mamă) era beat. Angajații spuneau că seamănă cu o maimuță plângătoare, patronul a auzit și el vorba și așa a rămas numele localului. La Euphoria Biergarten, prețuri mari, ciorba rece și venită după o oră, în schimb ce am ronțăit de pe la ații, până a venit ciorba, părea bun, chiar și desertul. La Piadina e de vis, chiar mă întrebam de ce nu mai avem (cică ar fi fost) și la București? Cine vrea să-și deschidă afacere, o poate face gratuit, din câte citesc aici. O piadină arată cam așa.
acces festival – foarte faină ideea de a închide o parte din parc și de a pune mai multe puncte de acces în diferite direcții, astfel nu era nevoie să ți se verifice brățara decât o dată, la intarea în parc, nu și pe stadio, în sala Polivalentă sau la alte scene din parc.
plata prin carduri contactless – felicitări, Banca Transilvania, pentru succesul implementării sistemului, dar mai ales pentru susținerea lui, căci plata chiar a funcționat, sistemul nu a picat ca la Robbie Williams, am luat bere în cel mult 3 minute de la oricare bar. Am înțeles că numai pe stadion au fost 300 de metri liniari de baruri. Ați citit corect, trei sute.
mâncarea la festival – aici stăteai mai mult de 3 minute la cozi, mai ales noaptea, dar în cel mult 10 minute scăpai de oriunde ai fi comandat. Dacă-ți era foame, tot ce trebuia să faci era să ieși din stadion și să mergi un minut până la alea plină de restaurante mobile, putea alege de la piadine la hamburgeri, de la noodles la porumb fiert, de la ceafă de porc la frigărui de pui sau tocăniță de cartofi, toate fast food. Peste tot plăteai cu cardul în fix 5 secunde.
line-up și afmosferă – am fost puțin dezamăgit de setul grecilor Dimitri Vegas și Like Mike, pentru că a fost mai puțin mișto ca cel prestat la Tomorrowland, cu o sătămână în urmă, dar mi-au plăcut, oricum. Am stat numai pe Cluj Arena, scena principală, Sala Polivalentă fiind prea full la Sasha, iar pentru Lee Burridge (ora 6 am) n-am mai rezistat. Setul festivalului a fost cel al lui Sunnery James & Ryan Marciano – îi mai văzusem, în 2013, la Sensation România – Source of light și eram sigur că nu vor dezamăgi. Nu sunt cel mai mare fan trance, am apreciat show-ul lui Armin, dar nu a fost favoritul meu, la fel și cu Avicii. Fedde le Grand a fost, din nou, al dracului de simpatic, iar David Guetta prea concentrat și fără final fain. Dar nu interpretați greșit, patru nopți am dansat de am și acum febră musculară, a fost show în fiecare seară, iar cei 50-70.000 de oameni de pe Cluj Arena, care au cântat, dat din mâini în sincron, o pot confirma. Motiv pentru care promit că vin și la Untold 2016, dacă tot a fost confirmată oficial.
mulțumiri – Gabriel Aldea și Ștefana Giurgiu pentru acreditare, colegilor de cămin alături de care am dansat pe stadion, dar alături de care am făcut și o horă în nonstop-ul din fața căminului, oamenilor faini din Cluj ori care au venit în Cluj și cu care am interacționat, Fa, pentru surpriza din baie, Nescafe pentru trezirea din prima dimineață (bine că a fost după ora 12, că altfel alergam promoterii pe holul căminului), Absolut pentru un bar mai liber (scuze că n-am putut veni cu autocarul, nu m-a lăsat stomacul), Ursus pentru berea rece de la baruri, Coca-Cola și celorlalte brand-uri care au susținut UNTOLD, dar cu care nu am interacționat eu. Mulțumiri și felicitări tuturor celor implicați în organizarea celui mai mare eveniment/festival de muzică din România, sunt mândru că pot avea așa ceva în țara mea. Vă pupă John!