Înainte mă întrebam mai des, acum, în agitația cotidiană de la aproape 30 de ani, nu mai am timp să o fac prea mult. Dar zâmbesc ironic și trec peste eternele și inutilele “certuri” din online(blogosferice), atunci când observ că oamenii pot fi mult, dar muuult mai răi, la fel, tot fără vreun motiv anume. 

E, cred, cea mai lungă pauză pe care am avut-o pe blog, din motive personale, nu trebuie detaliat sau explicat în vreun articol special (pentru că, pe lângă bloggeri, oameni suntem, iar asta înseamnă că nu trebuie să ne întindem chiar toată viața pe hârtie 2.0).

Luni seara, metrou Lujerului, ieșirea dinspre piață, deci cea fără lift către exterior. Ies din al treilea vagon din spate, asta după ce le dau prioritate celor trei domnițe blonde: mamă, fiică de 4-5 ani și cea mică, de un anișor, aflată în cărucior de copil. După ele, au mai coborât mulți oameni din metrou, bărbați și femei, de toate vârstele, apoi și eu, ultimul.

Cu nasul în telefon, muzica în căști, grăbesc pasul și le prind din urmă pe cele trei. Mă uit stânga-dreapta, toți oamenii le ocolesc pe domnițele blonde oprite în fața muntelui de trepte ce duce spre ieșirea la suprafață. Scot căștile și o întreb pe mamă dacă vrea să o ajut cu căruciorul, aceasta acceptă, urcăm treptele și ajungem la turnicheți, îmi mulțumește și se duce în stânga de tot, pe la poarta specială de acces. Nu mă observă, dar o aștept la celelalte câteva trepte dinaintea scării rulante. Urcăm căruciorul până la scara rulantă, îmi mulțumește și verbal și nonverbal (mi-aș fi dorit să-i vedeți privirea), apoi îmi zice că am făcut o faptă bună. Eu îi spun că nu are pentru ce să îmi mulțumească, e un lucru firesc pe care l-ar face orice om. I se șterge zâmbetul și îmi spune, cu tristețe în glas, că nu e chiar așa, merge în fiecare zi cu metroul și RAR se întâmplă să o ajute cineva.

Fac ochii mari și mă asigur că am înțeles bine, ea îmi confirmă și mie mi se încing nervii și exclam cu voce tare: Băi, cât de răi putem fi noi, ca oameni, cât de egoiști, cât de miserupiști față de tot ce ne înconjoară?

Sursă featured image – Deviantart – Crilleb50