Vineri noaptea, pardon, e deja sâmbătă, Bartoș urma să anunțe câștigătorul celui de-al cincelea sezon de #VoceaRomaniei, dar a mai fost o ultimă pauză de publicitate. Cei doi concurenți de culoare deja ocupau locurile 3 și 4. Mai rămăseseră Tomi și Cristina Bălan. Pe Cristina nu o cunosc personal, însă cu soțul ei m-am intersectat de câteva ori, online-ul românesc e mic. Deci o susțineam pe Cristina încă din audițiile pe nevăzute, dacă nu s-a înțeles asta deja. Însă ceea ce mă scârbește acum, fix la jumătate de oră după finală, este atitudinea tipic românească, prin care dacă nu a câștigat favoritul nostru, huăăă, rasiștii, Cristina a fost praf astă seară, bla bla bla.

Am mai comentat asta și pe Facebook, pentru că tot am tot văzut oameni, mulți, care ziceau că românii sunt rasiști, că Tobi și Michel au avut voci și interpretări mai bune, că trecutul Cristinei a avut un IMPACT mare asupra decizei publicului, iar Pro-ul a susținut-o.

Răspunsul meu a fost următorul:

• Susținere? :)) Poate ai fi putut zice asta la Rait (Las Fierbinți). Sau la copila susținută politic la Satu Mare. Cristina a avut alături online-ul și, cel mai important, rock-ul. Plus un super antrenor, Chirilă, care nu s-a sfiit să spună lucrurilor pe nume, de fiecare dată.
• Queen a făcut diferența. Eu am votat-o. Cei doi cenți ai mei.
• Diferența dintre mine și oameni de-ai mei e că, dacă ar fi câștigat Tobi  (cum mă și așteptam, chiar dacă o susțineam pe Cristina), noi am fi zis BRAVO, Tobi, felicitări!