Când eram eu mic, la Curtea de Argeș, deși stăteam într-un bloc cu doar 60 de apartamente (trei scări cu câte patru etaje și tot patru apartamente pe palier), eram super mulți copii în fața blocului, ba chiar eram pe generații: noi (cei mici), cei mijlocii și “ăia mari”.
Între timp, generațiile s-au schimbat, natalitatea a scăzut, (prea) mulți au părăsit granițele, iar acum de abia mai vezi picior de copil prin fața blocului, iar curtea școlii nu are de cine să mai fie populată, căci acum sunt doar două “Clasa I” pe an, în timp ce pe vremea mea erau șapte.
Peste toate acestea, mai e sunt și internetul, tehnologia, tabletele, consolele și smartphone-urile prezente în majoritatea caselor. Am scris rândurile de mai sus ca să ajung la întrebarea pe care mi-am pus-o vineri seara, când mă întorceam de la job și treceam pe lângă un grup de 7-8 băieți care hoinăreau prin cartier (București, nu Curtea de Argeș). N-aveau mai mult de 14-15 ani, cel mult la liceu. Nu se duceau nicăieri, se plimbau doar, probabil înghețaseră de la spart semințe și o Cola la doi litri. Uimit de faptul că în întunericul de la opt seara, iarna, nu sunt în casă, la căldură, îmi venea să le adresez cea mai logică întrebare a vremurilor noastre:
– Băieți, v-a picat netul de stați pe afară pe vremea asta și la ora asta?
