Prin mai 2013, zburam pentru prima oară. Scăpasem de frica de nou, imediat după prima decolare, iar după prima aterizare am concluzionat că îmi place să zbor și aș face asta zilnic, chiar și pe distanțe scurte dacă s-ar putea, gen Militari – Băneasa ori București – Curtea de Argeș. Chiar mă gândeam cum ar fi pentru cei din Drumul Taberei, să aibă aeroport, dar nu și metrou în cartier. Dar să trecem la lucruri cu adevărat serioase: Cum recunoști un român în străinătate, mai exact în Frankfurt?
Infotrip-ul Ciuc Radler ne-a purtat (pe aripi de vânt) din Sibiu la München, returul fiind München – Frankfurt – București. Și cum escala din Frankfurt cerea ceva de băgat la ghiozdan (om fi români, dar ma refer la ceva de mâncare, nu de furat), m-am dus la un fast food din interiorul aeroportului. Și cum stăteam eu la coadă, cu nasul în meniul de pe pereți și portofelul în mână, ajung la casă, încă neștiind ce să comand. Întreb de un meniu, ce conține mai exact, și din engleză, casiera o dă direct în română. Să-mi pice parfumurile și dulciurile cumpărate din duty free, și nu alta! Dacă ma aborda în germană, mai înțelegeam, dar chiar așa față de român am, cât să mă recunoască lume într-un aeroport internațional? VLOG nu aveam pe atunci, nici mare vedetă nu eram (nu că aș fi acum), prin urmare mintea îmi făcea feste și mii de scenarii. Am întrebat-o cum și-a dat seama că sunt român? Răspunsul m-a uimit și liniștit în același timp:
– Am văzut bani românești în portofel. 🙂
Au urmat câteva fraze schimbate, concluzionate cu eternul dor de casă și de părinți + faptul că nu e chiar „miere” să muncești afară.
Ceva de genul am patit si eu in aeroportul din Frankfurt. Eu faceam comanda in engleza dar casierita de acolo se uita ciudat la mine si nu ma intelegea. Dupa, a tras-o pe o colega de-a ei de maneca… A fost ceva de genul: vezi ca sunt de-ai tai :))
Colega era romanca 😀
Eu am patit-o la Munchen, intr-un centru comercial. Ma chinuiam sa ii explic unei vanzatoare in engleza unde as vrea sa ajung, stiind deja ca sunt sanse mici sa ma inteleaga, dar puteam macar incerca. La care, ea: Cred ca vorbiti bine engleza, doar ca eu nu o inteleg. Ce spuneati ca doriti?
Acelasi soc, aceeasi intrebare: de unde a stiut? Ma auzise vorbind cu sotul. Sac!
E foarte usor sa recunosti un Roman din mai multe motive si nu vreau sa supar pe nimeni cu ceea ce voi scrie dar e adevarat.locuiesc in Austria.Intr-o zi eram in oras si la o masina parcata cinta la maxim manele si nu doar atit ,dar cei doi indivizi mai si faceau glume stupide in spatele fetelor.O alta dovada e ca unii Romani sint galagiosi in Magazine.Asta am trait-o si in spania.ne mai miram de ce se uita la noi ca la alieni.Si imbracamintea.Daca vezi pe cineva in trening e sigur Roman.Aici treningul se poatra doar in sala de Sport.