Vorbeam cu un șofer de Uber despre Pasajul Piața Sudului care nu mai e finalizat odată și, din vorbă în vorbă, am ajuns la discuția despre asistații sociali din România, care toacă grămezi de bani de la buget, dar nu fac nimic, dar nimic, ba mai mult, refuză orice fel de muncă. Și comentam noi despre cum ar fi bine, ca asistații sociali să facă muncă în folosul comunității pentru acei bani, nu să stea acasă, pardon, în cârciumă, să mai facă 2-3 copii și să aștepte banii de la stat, adică de la noi, clasa muncitoare.

Și, tot așa, din vorbă în vorbă, îmi povestește șoferul cum, weekend-ul trecut, a fost la țară să culeagă via. Știind că are niște vecini mai amărâți, familie cu 3 copii, niciun adult angajat, s-a dus la ei la poartă, rugându-i să îl ajute la cules. Le-a oferit celor doi părinți și fiului cel mare câte 50 de lei, trei mese și un pachet de țigări de persoană, pentru o zi de muncă. Probabil intuiți răspunsul:

– Doar atât? Păi nici nu merită să mă ridic de pe scaun! (asta în timp ce fiul cel mic avea un codru de mămăligă în mâini din care mușca cu poftă, de foame)

În România există sate unde oamenii nu au serviciu, deşi li se oferă locuri de muncă. Şi tineri care primesc ajutor de şomaj, imediat ce termină şcoala. Toate fac parte dintr-un tablou îngrijorător: 4 milioane de români sunt inactivi pe piaţa muncii, iar 7 milioane beneficiază de o formă de ajutor social, mulţi fără să merite. Mai mult, 16% dintre tinerii până în 24 de ani nu lucrează, nu studiază şi nici nu se califică în vreo meserie. – Digi24