Săptămâna trecută, când eram în Cehia cu Becherovka (vine articolul curând), mi-am petrecut cele două nopți adormind cu roast-ul lui Dorian Popa. Adormeam la propriu și tresăream când îmi cădea telefonul pe piept, atât de obosit eram. Să revenim la roast, mă bucur nespus de mult că ai noștri comedianți au pus-o cap la cap, ba chiar au și donat banii de pe bilete. Respect lui Dorian Popa, nu mulți ar fi avut curajul să joace acest rol, dar tot ce pot să sper e că mai multe persoane publice îi vor urma exemplul, acum, că avem un precedent.

Glumele-s bune, majoritatea, unele se repetă, altele-s fâsâite, dar, la final, nu poți spune că ți-ai pierdut o oră juma din viață, mie chiar mi-a plăcut, aștept următorul roast cu mâna pe mouse și cursorul pe Play.