Mă scuzați, încă mă adun de pe jos de la atâta râs. Asta pe lângă faptul că mi-am adus aminte de expresia din copilărie, cea folosită în titlu – “tenis de plapumă”. Deci n-ai cum, pur și simplu n-ai cum. Răbdare și urmăriți până la capăt! :))