Când mă uit în urmă și văd că au trecut deja aproape 11 ani de când scriu pe blog, plus că deja am schimbat și prefixul vârstei, parcă încep să mă simt bătrân. Parcă, pentru că dacă-mi dau barba jos, iar mi se cere actul de identitate dacă vreau să cumpăr o sticlă de vin.

Se făcea că era septembrie 2006, care, culmea, nu a fost anul trecut. Mai rămăseseră doar două săptămâni din vacanța de vară dinaintea anului 2 de facultate, iar eu petreceam, ca și acum, foarte multe ore „navigând” pe internet. Până când, dintr-o întâmplare, am ajuns să citesc câteva bloguri autohtone și am realizat, în aceeași seară, că trebuie să-mi fac și eu unul.

Îmi formasem deja mână în timpul licelului și în primul an de facultate, când am scris pentru revista licelului, dar și în câteva ziare locale și județene. Eram deja student la jurnalism și știam ce drum vreau să urmez în viață. Îmi făcea plăcere să scriu, iar faptul că puteam scrijli orice, oricând, nefiind limitat de nicio politică editorială, m-a făcut să investesc timp în blog, mai exact să investesc în mine, dezvoltându-mă pentru viitor.

Cel mai important a fost faptul că-mi plăcea să scriu și mă mândream cu blogul, așa cum o mamă o face cu a sa odraslă. Nu era bucurie mai mare ca atunci când cineva îmi spunea că i-a plăcut articolul X sau că știe de Y pentru că a citit la mine.

Și cum marele avantaj al blogului e că-l poți lua cu tine oriunde te-ai duce, astfel mutarea în București, din 2008, nu l-a afecat, ci din contră, a fost rețeaua socială a acelor vremuri, care mi-a oferit prieteni buni, pe care îi am și acum. Până în 2012, când blogul împlinea 6 anișori, nu mi-a adus niciun beneficiu material, dar acum era numai bun de dus la școală, să învețe lucruri noi, să cunoască oameni noi, mai ales că din 2010 avea haine noi (în octombrie, de ziua mea, mi-am făcut cadoul domeniul propriu – bunescu.ro). Din 2012 a început să fie și un job part time, colaborând ocazional cu diferite brand-uri, iar asta m-a responsabilizat mai mult, fiind mai atent la ingredientele articolelor și frecvența cu care postez, plus că au intervenit plăcerea și nevoia de a fi mai bine documentat.

Multă lume mă întreabă de ce nu renunț la job și rămân doar cu blog-ul, iar răspunsul este mereu același: jobul este pentru dezvoltare, interacțiune interpersonală, muncă de echipă și multe altele, iar blog-ul este doar al meu, plăcerea nevinovată unde sunt propriul șef, part-time, unde am libertatea care poate le lipsește unor angajați full-time care și-ar dori să fie freelanceri.

Cu toții trebuie să ne urmăm plăcerile în timpul liber, iar LIDL tocmai a lansat o super campanie, Bucătar din Plăcere, unde Bucătăria Lidl are nevoie să găsească noi influențatori, oameni pasionați care vor să se dezvolte, să-și facă un blog/vlog și să construiască o comunitate interesată de aceleași înclinații, ei urmând, mai apoi, să aibă parte de îndrumare și învățare a tehnicilor despre crearea de conținut pentru un blog/vlog de food + a tehnicilor culinare și de comunicare în fața camerelor video, oferindu-le inclusiv posibilitatea de a-și arăta talentul culinar la TV.

Treaba e foarte simplă, pune mâna pe ustensilele de gătit, dar și pe cele de înregistrat video, te filmezi cum gătești o rețetă într-un mod surprinzător și poți câștiga de 1000 de euro, vouchere lunare de cumpărături la Lidl și, cel mai important, poți deveni chiar tu bucătar din plăcere, la televizor.

Detaliile complete sunt aici, iar regulamentul concursului este aici.