Desigur că mai toată lumea ajunge la Main Stage, dar pentru că sunt cinci scene, normal că le faci turul, ca să vezi pe unde te mai perinzi când vrei să schimbi ritmul sau atmosfera. Dacă pentru scena The Temple, se pare că nu mai sunt atât de tânar, pe la Daydreaming și Oasis m-am aflat în trecere, însă la The Ark am poposit destul de des, mai ales când veneam să mâncăm, scena fiind fix între ele două zone cu mâncare.

Și au urcat pe scena The Ark by Raiffesien Bank: Șatra BENZ, DOC, amicul și vecinul DJ Faibo X, Deliric & Silent Strike, DJ Premier, Rusko, Pendulum, Paraziții, Dope DOD, Macanache, DUB FX și mulți alții.

A fost a doua scenă, ca mărime, dar cred că a fost scena cea mai înconjurată de experiențe mișto. Dacă în lateralele din spate era zona de food court, în față, de pe nisip până la apă, dar și în mare, au avut loc o mulțime de activări în Arca Distracției. Nu a fost doar un nume, așa, după cel al scenei, ci chiar a existat o bucată de arcă, din lemn, loc perfect pentru făcut selfie-uri, dar și pentru prins soarele imediat cum iese din mare, dimineața, ori pentru a-ți surprinde iubita cu o mișcare precum în Titanic.

Super mișto că la The Ark erau lockere pentru bunuri personale, dar și phone charging lockers pentru telefoanele descărcate de la atâtea fotografii. Ah, deși este un festival contactless (de la acces, la plați), a existat și un ATM Raiffeisen, că niciodată nu știi când ai nevoie de cash, pentru taxi ori pentru o masă-n oraș, în afara festivalului și când te gândești la cele peste 250 de trepte, pe care trebuia să le urci pentru a ajunge sus, în stradă, parcă un ATM fix lângă tine, pe nisip, erau un vis împlinit.

Iar dacă voiai să-ți faci un selfie cu adevărat tare, te aștepta un Giant Selfie Stick:

Iar dacă aveai chef de ceva acțiune, puteai alege dintre Surf VR, sporturi pe plajă sau pe apă(volei, surf, flyboard, jetsky sau balance board). Iar când voiai ceva mai liniștit, te puteai băga la Hidden Objects Game, după care făceai un Instastory la un photo corner ori chiar pe arcă, apoi te aruncai pe un fotoliu puf, în zona de lounge și așteptai să crească volumul în boxele de la scenă, iar din mare să iasă o sirenă. Glumesc, fără sirenă, doar din boxe: Uop Uop!

Nu m-am transformat în pirat, că n-am băut prea multă Cuba Libre (consum responsabil, desigur), dar pot să spun că mi-a plăcut tare mult prima ediție de Neversea și parcă regret că n-am ajuns și anul trecut. Ah, ce ziceam, cât mai e până la Neversea 2019? Că poate atunci vine Marshmello cel adevărat! 😀