Se văita amicul Sebastian că e mare #sărak, fiind probabil unul dintre puținii români care n-au avut pager de la Coca-Cola. Și m-am cuprins un sentiment de melancolie amestecat cu nostalgie, când mi-am adus aminte de minunăția mea de pager roș-negru.

Așa că i-am comentat lui Sebi așa:

A fost primul meu device. Avea două alarme și ceva nou, vibrații – mă trezeam de drag, deși mă duceam la școală. Primeam horoscop și diferite știri, în vacanța de vară de la Mioveni, unde aveam semnal, că în Curtea de Argeș n-aveam. Eram cel mai mândru, cum atârna el de lanțul ăla negru spiralat, ba chiar țin minte mirosul cutiei, de când l-am desfăcut.

Pentru cei care au uitat sau nu știu despre ce e vorba: în vara lui 1998, trebuia să strângi parcă 50 de puncte (sticla de 0.33 avea 1 punct, cea de 2L 2 puncte, cam așa ceva) și să le trimiți prin poștă, iar primii 100.000 de participanți primeau un pager Eco Philips.

L-am folosit din 1998 (deci clasa a șasea), până când am intrat la liceu, în 2001, și am avut primul meu telefon, moment în care am renunțat la pagerul extrem de uzat, acesta dându-și obștescul sfârșit după ce l-am dezmembrat, curios să aflu cum arată și înăuntru. Mi-a părut rău de el, dar deja entuziasmul pierise, atenția fiind mutată către altceva nou în viața mea, telefonul „celular”, la care plăteau ai mei 5 dolari/lună, ca să am de pe ce da BEEP.

Dacă ești unul dintre ceilalți 99.999 de posesori Philips ECO x Coca-Cola, te salut și te respect, am avut o copilărie mișto, când un pager ne extazia, nu era nevoie de un smartphone cu display pliabil și nici de laptop de 4.000 de euro. Dacă vrei, găsești pagerul funcțional, la 40-50 de lei, pe OLX sau LaJumate.

PS A scris și Sebi (Visurât, pentru veterani) un articol despre „Bicicleta de la Coca-Cola„, o campanie dinainte de cea cu pagerul, de care sincer nu-mi mai aduc aminte, fiind prea mic, dintr-un oraș la fel de mic.