Disney a lansat animația „Aladdin” în 1992, când a rupt, câștigând două Oscaruri, pentru cea mai bună coloană sonoră originală și pentru cel mai bun cântec original, „A Whole New World”. Acum s-a reîntors pe marile ecrane drept film live-action, și pentru prima dată în 4DX (la Cinema City). Dar cel mai important e că filmul îți dă o stare de bine incredibil de mișto, adică eu n-am mai zâmbit ca prostul, timp de 2 ore, de nu mai știu când. Așa că dacă ai avut o săptămână grea, du-te la cinema și jur pe lampa lui Aladdin că-ți va plăcea maxim!

Ca și predecesorul său, Aladdin se inspiră din „Aladdin și lampa fermecată”, o poveste din „O mie și una de nopți”. Numai că actualul Aladdin nu este un film de desene animate, ci un live-action regizat de Guy Ritchie. Povestea e următoarea: Aladdin (Mena Massoud) este o pușlama descurcăreață și fermecătoare, un orfan crescut de capul lui pe străzile din Agrabah, un hoțoman cu inimă de aur. Chiar inocența lui e motivul pentru care maleficul vrăjitor Jafar îl alege pentru a intra în Peștera Minunilor. Dar odată ajuns acolo, Aladdin pune mâna pe lampa fermecată și, cu ajutorul duhului ei (Will Smith), încearcă să o vrăjească pe prințesa Jasmine (Naomi Scott), de care e îndrăgostit până peste urechi. Debandada care urmează are farmec, suspans și întorsături de situație mai spectaculoase și mai amuzante decât originalul (că doar nu degeaba e Guy Ritchie pe generic).