N-am ratat nicio ediție de UNTOLD, la Neversea am sărit doar peste prima, am fost o zi la Tomorrowland, în 2016, iar acum tocmai am revenit de la Lollapalooza Berlin și declar, din nou, că nu exită-n lumea asta festivaluri ca ale noastre.

Nu, n-am fost la toate festivalurile din lume, nici măcar la cele din țară, dar după ce am bifat Tomorrowland, considerat cel bun festival din lume, după ce am vorbit cu prieteni buni despre cum e la Ultra Miami, Sziget, Electric Castle și alte festivaluri la care n-am ajuns, concluzia e aceeași, UNTOLD și NEVERSEA bat la fund cam tot ce există în materie de festivaluri.

Ca să răspund întrebării “Dar de ce te-ai dus la Lollapalooza Berlin?”, răspunsul e simplu, eu și soția mea, Diana, voiam să-i vedem pe cei de la Swedish House Mafia, pe care ni-i i-am fi dorit la UNTOLD, dar băieții n-au fost nici măcar la Tomorrowland…

UNTOLD și NEVERSEA sunt două festivaluri atât de bine organizate, cu atât de multe activări, cu zone mari de food court-uri, cu toalete ok, cu prețuri decente la bilete, băutură și mâncare, încât te gândești că organizatorii au luat toate festivalurile la pas și au păstrat doar ce e mai bun de la fiecare.

La Lollapalooza Berlin am găsit așa:

• scene mai puține, două main stage-uri, pe care artiștii cântau pe rând, adică era un DJ la primul main stage, la al doilea se pregăteau sculele pentru următoarea trupă, iar lumea se muta între scene, și tot așa. Pe lângâ mai existau 4 scene mici + o scenă și pe stadion (Olympiastadion), dar cu acces numai pe gazon, doar o parte a unei tribune fiind pentru VIP și media. Nu prea multă lume, ceea ce a fost ok pentru noi, dar, din păcate, sunetul incredibil de slab… vorbeai cu cineva de lângă tine ca și cum ai fi în mașină, cu radioul pornit, nu pe un stadion, la festival. Prin comparație, de la UNTOLD pleci răgușit și cu inima-n gât, de la bas.
• cozi interminabile la food court-uri, mai ales la burgeri și cătite, unde erau peste 50 de oameni la fiecare, adică așteptai vreo oră ca să mănânci. Băutura scumpă, 4,5 euro paharul de Cola turnată din bidon. Berea la draft avea același preț, dar aici mi s-a părut o chestie tare de tot, existau vânzători ambulanți care aveau butoaie de bere în spate, pe post de ghiozdan și smartphone-uri POS, pentru a-ți lua banii de pe brățară, deci puteai să ai berea la botul festivalierului. Cocktail-urile săreau de 7 euro. Ah, mi-a mai plăcut faza cu 1 euro garanție pentru pahar / sticlă de apă (unde o primeai, adică mai rar), drept urmare nu vedeai niciun pahar pe jos, căci dacă strângeai 10 pahare, de exemplu, primeai 10 euro pentru ele.
• toalete multe de tot, chiar n-a fost vreun stres, nu aveai cum să stai mai mult de 2 minute la coadă – noi am folosit toalete ecologice, erau pe câmp, pe “iarbă verde” (dar uscată), între cele două scene principale. Am înțeles că toaletele din stadion erau și mai libere și super curate.
• oamenii sunt altfel, diferiți rău față de publicul de festival românesc – te lovesc, trec peste tine, dansează peste tine, n-au nicio treabă cu spațiul personal, cu jena, cu scuzele, nu există nimeni în afară de ei. Și nu erau numai germani, erau suficient de mulți străini. Incredibil de mulți copii, adică la Billie Eilish, 75% din public era reprezentat de fetițe de 10-16 ani. Legat de Billie Eilish, o fi un artist mare și apreciat, dar muzica ei nu e de concert live, mai ales când faci playback sau cânți murmurat peste pozitiv #părereamea. Pot asculta cu drag câteva piese de-ale ei, dar mp3, nu live, că nu e ce trebuie, nu știu, nu cred că a fost doar de la sunetul de la festival. Adică dați un play mai jos și ziceți și voi (de la min 01:35):

• Lollapalooza Berlin e un festival accesibil pentru vestul Europei, cu 84 de euro o zi / 160 de euro două zile, dar la early bird scapi cu 100 de euro pentru cele două zile. Plus că la ei nu bubuie prețurile cazărilor, dai 100-150 de euro pe noapte, cu puțin timp înainte de festival, adică preț normal de Berlin. Nu aș reveni, că n-am pentru ce, am fost strict pentru Swedish House Mafia și am bifat, în plus, twenty one pilots și Billie Eilish + niște rap nemțesc. Not bad, pentru o singură zi (sâmbătă).

Swedish House Mafia au fost foarte mișto, cu niște jocuri de lumini de stătea mâța-n coadă, cu o scenă super înălțată, unde erau Axwell, Steve Angello și Sebastian Ingrosso. Băieții încă fac super show, dar vorba unui meme, ar cam trebui să mai producă și niște piese noi. A meritat toată deplasarea, chiar dacă festivalul, per total, a lăsat de dorit. Iar cu sunetul nu știu ce au, frătziwear, de îl țin așa încet.

În încheiere, înainte de a lăsa recomandarea de papa bun, spun ce am menționat și în Instastories: Dacă mai aud pe vreunul că se plânge de Untold sau Neversea, îl trimit la Lollapalooza! Da, știu, cazările sunt scumpe la noi, dar te poți descurca din timp, dacă ții musai să vii.

• Ah, iar dacă ajungeți la Berlin, mergeți de mâncați burgeri de la Burgermeister (cel de la Schlesisches Tor), sunt printre cei mai buni burgeri de vită pe care i-am testat, ever. Da, stai la coadă juma de oră, poate chiar o oră, dar asta spune tot. Mai jos, meniul: