Hei, dragii mei, sper că sunteți cu toții bine, acasă, spălați pe mâini (și nu numai), cu telefoanele, tabletele, laptop-urile și toate cele dezinfectate. Închin cu voi, virtual, un pahar cu vin, aflat fiind în București, nu în Londra, cum ar fi trebuit. Ah, să vă spun despre cel mai scump mic dejun, da.

Mai știți când am scris despre cum am descoperit o trupă super tare: THE SCORE? Păi treaba e cam așa, am hotărât cu a mea soție că nu trebuie să ratăm turneul lor european, așa că în ianuarie ne-am cumpărate bilete la concertul lor din Brighton, un orășel aflat la 100 de km de Londra. În capitală nu mai găsisem bilete, dar am zis că e ok, ne cazăm în Londra, mergem apoi cu trenul și aia e.

Totul perfect, joi dimineață eram în drum spre aeroportul Henri Coandă, după ce am tot pus în balanță dacă să mai mergem sau nu. În România erau sub 40 de cazuri de Coronavirus, în UK vreo 400, dintre care doar 100 în Londra (la o populație de 9 milioane). Am convins-o pe Diana că e safe să mergem, deși lumea tot zvonea fake news-ul cu închiderea Bucureștiului sau a granițelor României. Și-am ajuns în aeroport, am lăsat bagajele de cală, ne-am minunat de cât de puțină lume e în jurul nostru, am folosind cardul Flying Blue din dotare și am mers la Business Lounge, să mâncăm ceva. Desigur, echipați cu măști, mănuși chirurgicale și dezinfectanți, încercând pe cât posibil să ne expunem cât mai puțin. Câte două mini sandwich-uri de fiecare, un pahar cu suc de piersici și ceasul era 11:30, avionul urmând să decoleze la 12:20. Deodată o văd pe Diana cum rămâne cu privirea blocată în telefon și-mi spune că The Score tocmai au pus un story pe Facebook, cum că amână restul turneului european, urmând să ia primul avion spre casă, în Los Angeles (Trump tocmai anunțase că închide granițele pentru spațiul european). Mă rog, membrii trupei sunt cetățeni americani, dar au ales să nu rămână în Europa până la finalul lunii martie, de frica unei evoluții incerte ale pandemiei. Și bine au făcut.

Având mai puțin de o oră până la decolare, am fugit spre doamnele de la recepția lounge-ului, le-am spus că vrem să renunțăm la călătorie, deoarece s-a anulat concertul la care mergeam, vrem doar să ne recuperăm bagajele. Nici nu mai contau banii pierduți, ăsta a fost un semn că e mai bine să rămânem acasă. Am intrat în posesia bagajelor super repede, am luat un Uber spre casă și cam aia a fost. Stăm acasă, interacționăm cu cât mai puține alte persoane, iar concluziile sunt următoarele:

• Peste 300 de euro pierduți pe biletele de avion (am recuperat 40 de euro, taxele de aeroport, cu ajutorul agenției unde rezervasem sejurul).
• Cazarea la Hard Rock Hotel London, unde de abia așteptam să ajungem într-un final (știți că suntem cei mai mari fani Hard Rock, nu?), va putea fi amânată până la sfârșitul anului (încă așteptăm confirmare din partea agenției). Aici ne-am fi așteptat să pierdem toți banii, dar feedback-ul telefonic primit de la Hard Rock Hotel London, unde am vorbit cu o româncă (heh), a fost foarte mișto, încercând să găsească o variantă plină de înțelegere, având în vedere tot contextul în care ne aflăm. Big thumbs up for that, Hard Rock, ai voștri fani forever, #bunestii.
• Așadar, am gustat cel mai scump mic dejun, de aproape 400 de euro, dar măcar suntem liniștiți și sănătoși, acasă. Asta dacă în ultimele două săptămâni, ne-am ferit cu talent prin metrou și magazine, de posibile persoane infectate.
• Toate bune, să ne auzim și vebem sănătoși.