E vorba pe care o auzeam cel mai des. Chiar și eu o spuneam. Nu am timp să mă văd cu prietenul cu care nu am mai băut o bere de câteva luni, deși amândoi locuim în București. Nu am timp să îi vizitez mai des pe ai mei, deși sunt la doar 150 de km distanță. Nici tu nu ai timp, nu?

Nu ai timp să te duci la doctor sau la dentist, că nu arde chiar așa tare. Nu ai timp să-i suni pe cei dragi prea des. Nu ai timp să ieși cu amicii în oraș ori să vă strângeți la un boardgame sau o bârfă. Nu ai timp să o inviți pe colega aia simpatică în oraș, oricum e acolo, nu pleacă nicăieri. Nu ai timp să te apuci de sală, vorba aia, de luni…

Așa-i că acum regretăm enorm „lipsa timpului” de până acum o săptămână? Și ne sunăm prietenii mai des, ne vedem pe FaceTime, vorbim mai mult cu păriniții, discutăm despre cum e la ei cu pandemia și ce s-a mai mai spus la televizor. Al dracului coronavirus, COVID-19 ăsta, ne-a dat tuturor o plamă peste cap (palmă igenizată înainte, da?) și ne-am trezit cu toții că avem tot timpul din lume, doar că suntem fiecare în propria închisoare.

O să fie bine, sunt sigur. Nu știu cât de repede vom reveni la normal, dar sper să nu uităm să facem toate cele de mai sus, atunci când timpurile ne vor permite. Că timp există mereu, iar dacă nu, ne facem.