Nu contează că ai 10 sau 80 de ani, sigur ai stat pe un scaun din ăsta de plastic, erau peste tot, la terase, discoteci de la mare sau oraș, pizzerii sau cârciumi de cartier… de fapt unde nu le găseai. Cu unii dintre noi s-au și rupt câteva, că minunate nu erau, le mai ceda câte un picior, asta dacă nu se murdăreau într-un așa hal, încât trebuiau aruncate, că nu le mai puteai scoate la lumină în vreun fel.

Am mai zis că scaunul de plastic monobloc e urât tare? Am zis, știu, dar nu suficient, așa cum au considerat autoritățile din Basel (Elveția, 2008), care l-au interzis în spațiile exterioare ale restaurantelor și teraselor, pentru că afectau designul municipal.

Scaunul monobloc are la bază schițele designerului canadian D.C. Simpson din 1946, iar producția în masă a început în anii ‘70 la Allibert Group și Grosfillex Group. Iar din 1983 a început nebunia. Prețul de fabrică este de cam 3 dolari, iar prețul de vânzare, în jurul a 10 dolari.

Fascinant, este? La fel precum clipul de mai jos, care deși are aproape 8 minute, te trece printre atâtea stări, te teleportează în trecut și te aduce cu picioare pe scaun pământ într-o clipă.

Nostalgie/vizionare plăcută!