Gata, ați mâncat, v-ați spălat și pe canapea v-ați aruncat? Am trei recomandări faine, pentru o seară de streaming fără chill. Sau cu chill, dar altfel, nu din ăla. Două dintre ele tratează același subiect, despre cum poți pierde controlul vieții tale, atunci când o instanță decide că ai nevoie de un tutore legal. Iar serialul este unul scurt, de șase episoade a câte 40-50 de minute, deci poate fi dat gata în două seri sau chiar o zi de weekend.

Am zis că nu vă rețin prea mult, așa că încep: primele două sunt legate între ele, eu vă recomand să urmăriți mai întâi documentarul Framing Britney Spears (pe unde îl găsiți și voi), o să vă cruciți minut cu minut, când veți vedea cum tatăl lui Britney îi controlează viața din 2008 încoace, după mai multe episoade de cădere nervoasă ale artistei, astfel o instanță de judecată a stabilit că tatăl și avocatul vor administra bunurile și viața ei personală. Adică un judecător decide că ești triluliul, după ce un doctor a semnat în prealabil (pe bune sau nu), iar tu îți iei adio de la orice decizie personală și, cel mai important pentru al tău tutore legal, pierzi orice control al banilor și bunurilor tale.

Ah, iar cum această combinație pare a fi uzuală în State, dați play și filmului I Care a Lot (Netflix), e fix despre aceeași treabă, dar cu accent pe banii obținuți fraudulos de către un tutore legal, care cu ajutorul unui doctor reușește să jecmănească foarte mulți bătrâni singuri. E ficțiune, dar baza e reală, actorii sunt super mișto (Rosamund Pike a și luat un Golden Globe pentru Cea mai bună actriță într-un muzical sau comedie + Peter Dinklage, care e cel mai mic mafiot mare), acțiunea te implică direct, deci atenție la înjurături, vă scapă mitralierate, mai ales dacă ați văzut deja documentarul cu Britney.

Iar la final, una bucată serial. Cel mai fu*ked up văzut în ultima vreme… adică e atât de tulburător, zici că e un sezon special de Black Mirror. Mă rog, tot british e și Behind Her Eyes (Netflix). Serialul are șase episoade, care pot părea puțin lălăite la început, dar spre final îți lovește creierii de toți pixelii. E adaptat după cartea scrisă în 2017 de Sarah Pinborough (dacă vreți să o citiți, click aici) și nu știu ce să vă mai zic, ca să nu dau spoliere… doar să-l vedeți dintr-o bucată, dacă se poate. Și la final, vă rog eu mult de tot să-mi spuneți dacă v-ați prins sau cum v-a lovit acest teribil joc al minții, că eu încă am rămas marcat.