Hai noroc și la mulți ani, căci simt că n-am mai scris de anul trecut pe blog, ceea ce nu e foarte departe de adevăr. Cel mai recent articol e cel din 4 ianuarie, despre meniul de la bordul aeronavelor TAROM, pe care l-am observat și live, săptămâna trecută, spre Londra (detaliez mai jos). Revenind la răceala mea superbă, totul a început pe 30 decembrie, dar cel mai probabil a fost cu preluare pe piept undeva pe la Crăciun, odată cu vizitele uzuale. Și uite-mă azi, 19 ianuarie, după 3 săptămâni, cu a treia rundă de pastile, tragând spre convalenscență. Inițial nu voiam să scriu nimic, dar am zis că poate e de ajutor și pentru alții, nu de alta, dar știu mai puțini amici sănătoși, decât cei loviți și ei de răceală, gripă sau viroză.

Cum ar spune BUG, de început am să încep cu începutu’ – triplu vaccinat cu Moderna, trecut printr-un covid în iulie 2022, nevaccinat antigripal (nu l-am făcut niciodată, dar cred că am de gând să schimb asta) – ăsta eram eu în decembrie 2022, vesel, sănătos, vizitez familia extinsă și câțiva prieteni apropiați, cum face toată lumea de Crăciun. Pe 30 decembrie, nasul mi se transformă într-un robinet care curge 2 zile fără oprire. Aș putea spune că cel mai mult, de Revelion, am consumat șervețele, nu băutură sau mâncare. Mă tratez, românește, cu ibuprofen (răceală și gripă), fix 4 zile. Apoi trec pe paracetamol sinus, încă 3 zile, să se facă o săptămână, căci știm cu toții că răceala trece în 7 zile, cu pastile, și într-o săptămână, fără medicamente. Am mai luat niște acetilcisteina efervenscent, pentru tusea productivă, astfel că pe 9 ianuarie, revin frumos la birou, refăcut 99%, doar cu o mică tuse productivă care era pe ducă. La birou, fizic, stau doar pe 9 și 10 ianuarie, timp în care nu am interacționat cu prea multă lume, și oricum încă mai port mască.

Actul 2 – miercuri, 11 ianuarie –  la prânz aveam zbor către Londra, pentru un concert Chase Atlantic, care a fost una dintre cele mai mișto experiențe la un concert, probabil e fix după Metallica 2019 – Arena Națională, respectiv Imagine Dragons 2018 – Wiener Stadthalle Vienna. Puteți urmări story-urile din highlight-ul dedicat aici, pentru a vă face o idee. Și pentru a vă mira și voi de cum poate cânta o sală întreagă atât de fain (+5.000 oameni).

Dar până la concertul Chase Atlantic de vineri, 13 ianuarie, au fost două zile nu prea simpatice: m-am trezit rupt de oase, mă dureau toți mușchii și toate oasele, plus că tușeam într-un așa hal, de zici că aveam evacuare custom și 1000 de cai putere… behăiam pur și simplu. Zborul până la Londra a fost puțin chinuit, nu am reușit să dorm, cum fac de obicei, mi s-au înfundat super tare urechile la aterizare, deci o altă durere căpătată. Lipsă poftă de mâncare, nu puteam bea apă, aveam doar poftă de ceva dulce, fără acid. Zilele au fost nașpa, nici mâncarea de la Gordon Ramsey Bar & Grill nu m-a impresionat, tot ce mi-aș fi dorit era o supă clară de pui, dar în Londra tre să fii magician să poți găsi așa ceva… ori un ceai simplu de fructe, nu negru, verde, cu cofeină sau cu lemn dulce. Ah, nici test de gripă nu găsești pe nicăieri, am luat unul de covid, testat, negativat, revenit la transpirat 3 pijamale pe noapte, în camera de hotel (trăiasca Primark și ale lor pijamale ieftine).

Am trecut pe sucuri de fructe și fructe cât mai zemoase, astfel că am reușit să mă hidratez și să mânânc totuși câte ceva, căci de la restaurante nu dădeam gata nici un sfert din porții. Ah, din prima zi de Londra am luat ceva pastile de răceala all in one, de la Boots (recomandate de farmacistul de serviciu) care m-au scăpat de febra din prima noapte, m-au repus relativ pe picioare, încât să pot să mă plimb cât de cât prin oraș, să stau 2 ore în picioare la concert și să mă bucur puțin  de cele 4 zile de Londra – (ATENȚIE – am povestit despre mai multe pastile pe care le-am luat eu, NU faceți ca mine în caz de simptome asemănătoare, luați legătura cu un farmacist/medic și de abia apoi urmați un tratament, da?).

Actul 3 – gata Londra, am revenit acasă undeva sâmbătă spre duminică, 14-15 ianuarie. Duminică terminam cele 5 zile de tratament recomandat de farmacistul din Boots, iar luni aveam o programare la un ORL-ist de la o clinică privată, programare făcută de când aveam primul episod de răceală, doar de abia pe 16 ianuarie era primul loc disponibil – din fericire nu am anulat programarea atunci când, pe 9-10 ianuarie, începusem să mă simt mai bine. Ba chiar am plusat cu o programare la medicină internă… și bine am făcut – în București simptomele nu dispăreau deloc, ba chiar mă enervam și minunam că episodul de covid a fost pistol cu apă (deși nu a fost nici el ușor), dar comparat cu 3 f*cking săptămâni de diverse simptome, era o maaare diferență:

• behăiam în continuare, de trezeam juma de Berceni, tuse productivă, la fel
• m-am testat iar de covid, dar și de gripa A/B, totul negativ
• lipsă poftă de mâncare, iar nu puteam bea apă decât forțat, tot aș fi băut ceai sau compot dulce
• probleme cu somnul, pe zi îmi picau ochii-n gură, noaptea transpiram și mă învârteam prin pat, dar măcar am scăzut episoadele de trezit de la 5-6, la 1-2 per noapte
• durerile musculare și de oase nu dispăruseră, dar parcă începeau să scadă în intensitate
• ușoare amețeli, uneori, poate și de la suflat nasul fără număr ori de la tușit/expectorat prea mult.

Am ajuns la interne/ORL, rezumatul a fost că cel mai probabil am avut o variantă de viroză/gripă, că degeaba m-am testat eu recent, gripa nu mai iese la test. Să iau alte pastile expectorante (să nu mai iau deloc paracetamol, ibuprofen, căci am luat suficient, chiar prea mult), să mă hidratez bine, să dorm bine (ehe, fix ce mi-aș dori, doar că mai greu), să nu mă văd cu alți oameni, căci așa se împrăștie și complică virozele, să port mască și să zic mersi că n-am avut nevoie de internare în spital (aici completez cu informații de la alți cunoscuți, care cu greu au găsit loc pentru o noapte de stat la perfuzii).

Concluzii – sper să fiu 100% up and running după acest weekend, dar am înțeles că tusea poate să rămână cu mine încă vreo șase săptămâni (yay, ce bucurie). Purtați mască, evitați aglomerațiile, e jale peste tot, în special în spitale. Aveți grijă de voi, dacă la omicron era pistol cu apă, cel mult făceai niște febră și te ținea la pat una-două zile (în cazul celor fără alte complicații, desigur), virozele / gripele astea sunt perverse tare. Sănătate și fuguța la doctor dacă vă simțiți rău, chiar și un telefon la medicul de familie e mai ok decât tratamentul după ureche. Ah, și să nu cumva să luați antibiotic fără recomandarea medicului, că vă tai internetul, da?

PS – Nu, n-am uitat să vă spun cum e cu serviciile de vânzare la bordul aeronavelor Tarom, dar am zis să las la final. Păi vă recomand să aveți cash, căci cardul nu merge mereu, iar la zborurile către Londra cereau lire, nu lei. Ah, să aveți mărunt, căci am văzut un rest oferit sub formă de napolitană, iar cafeaua e 3în1, la plic – în caz de vă e poftă tare de o cafea în zbor, vorba aia #casăștiți. Să ziceți mersi că aveți ce mânca, bea, chiar și cu bani, da? Căci restul nu mai contează, chiar dacă e posibil să primiți pastile de gumă tăiate cu foarfeca. #trolololo