Luna iulie 2023 a debutat cu cel mai lung concediu pe care l-am avut vreodată, patru săptămâni. Eh, concediu doar teoretic, căci practic, începând cu 2 iulie 2023, viața mea s-a schimbat complet. Fix cum ziceam în postarea cu prima fotografie cu noi trei, Anna, Diana și cu mine, credeam că știm ce e fericirea – dar de abia acum, că suntem compleți, am simțit-o cu adevărat. Atunci, dar și acum, e greu tare să-mi găsesc cuvintele, căci nu-mi vine decât să stau nemișcat, cu mâinile la spate, și să privesc minunea noastră de fetiță, fără să clipesc și fără să vorbesc. E ca într-o reclamă Mastercard, priceless. Iar dacă tot a împlinit două săptămâni, juma de luniță, cum ar zice mămicile de pe grupurile de specialitate, am strâns 7 lucruri pe care vreau să le notez aici, pe blog, pentru mine, pentru viitorii tătici și pentru cine mai are nevoie. Vă pupă tata!

1. Dragii mei, nimeni nu vă va pregăti pentru greul de la început. Da, mulți mi-au zis, râzând, să mă bucur de ultimele nopți de somn, hahaha, hihihi… dar NIMENI nu mi-a spus că o să fie atât de greu, mai ales în primele două nopți. Vii acasă, cu minunea de la spital, o pui în pătuț și crezi că poți răsufla ușurat, dar de atunci se restează totul în viața ta, nimic nu mai e la fel, nu mai știi dacă ai mâncat sau băut, adrenalina îți ține de foame și de sete, dar nu și de somn. Prima noapte a fost horror de grea, 2 ore de somn (adunate), agitație, muncă prin casă, cu copilul, cu nșpe curieri care mai veneau cu chestii de care nu știai că ai nevoie până la naștere și multe altele. Din fericire, pe zi ce trece a fost din ce în ce mai bine, căci chiar dacă minunea de 3 kg nu vine cu manual de utilizare, ajungeți să-l scrieți voi, mental, unul personalizat, în fiecare minut, oră, zi a vieții sale.

2. Am slăbit 3 kg în zilele alea de început (trei de la naștere, două acasă cu cea mică). Stresul a fost de vină, cel mai probabil, căci doar în prima zi nu prea am mâncat, nici dormit. A mai fost și cald rău, mi s-a mai și stricat unul dintre cele două aparate de aer condiționat fix înainte de externarea Dianei și Annei… dacă nu eram suficient de agitat. Am rezolvat cu AC-ul, să trăiești o mie de ani, Vlad G! Învățătura de aici e că tre să te aștepți la orice, mai pică una, mai cade alta, fruntea sus, prințeso, că toate se rezolvă (după niște stres, agitație, nervi și telefoane, dar le dai de cap).

3. Programul de zi cu zi se va schimba complet, curierii vor veni zilnic, am ajuns să fac câte o comandă la eMag, Freshful, BebeTei, Altex și alții, aproape în fiecare zi, căci mereu îți dai seama că îți mai trebuie câte ceva. Curierii sunt deja prietenii tăi, căci îi vezi mai des decât pe oricare alt prieten.

4. Realizezi că invenția supremă nu e tubul de la hârtia igienică ce se dizolvă în apă, ci dunga galbenă de la scutec, care își schimbă culoarea în albastru, atunci când scutecul este umed. Senzațională invenție, senzațională!

5. Trăiască uscătorul de rufe, am ajuns să spălăm și uscăm rufe zilnic, rar am sărit vreo zi. Museline (da, cuvânt nou pentru mine) și prosoape, toate mici, medii, mari, haine și altele, se strâng imediat. Mișto și detergenții pentru copii, deja a trebuit să fac stoc, căci am prins ceva livrare gratuită și am luat mai multe bucăți.

6. Dacă puteți, dacă vă permiteți, nașterea la un spital privat merită fiecare leu, de la respectarea orelor pentru programări, inclusiv pentru naștere, până la rezerva individuală (pentru liniștea proaspetei mămici), de la mâncare, la produsele pentru mamă și copil, de la asistente, la doctori, de la asistența 24/7, la serviciile oferite (masaj, consultant în alăptare etc), totul merită. Da, costă, dar vorba aia, am cheltuit mai mulți bani într-o vacanță de o săptămână, nu stăm să ne zgârcim pentru copil. Știam că vom avea niște costuri, am așteptat până când am pus deoparte și ne-am permis, fără să fim stresați cu banii.

7. Oricâte puncte ar fi mai sus, cu bune, cu greutăți, cât timp copilul e sănătos, nu mai contează absolut nimic. Fericirea de a fi părinte nu se compară cu nimic altceva, iar asta o spun după doar două săptămâni. E incredibil, nu pot descrie în cuvinte, iar apropo de cuvinte, de abia aștept să aud primul ei cuvânt, care va fi TA-TA, desigur!