Dacă până acum tot așteptam să apară un nou Angry Birds, ca să am ce juca pe telefon, epoca păsăricilor nervoase a cam apus, zic imediat și de ce. Cu argumente, domne! Treaba stă cam așa: atunci când mi-am resoftat telefonul, am întrebat scurt și la obiect “Ce joc să-mi instalez în telefon? Vreau unul care să nu aibă 500 de mega și să creeze dependență. Știți vorba aia “Ai grijă ce-ți dorești…”
Este cunoscut faptul că românul s-a născut cu o mână pe claxon și cu cealaltă în pantaloni, dar parcă prea le place unora să exagereze. Orice Gigel care e la volan, zici că suferă de ADHD, nu cunoaște ce-i aia răbdarea și e tot timpul pe fugă, grăbit să ajungă undeva, nu contează unde, el trebuie să fie undeva. ACUM! Că tot ziceam asta acum vreo două luni: “Conform unor studii, în București sunt tot timpul mașini pe străzi pentru că nu sunt suficiente locuri de parcare, nu pentru că ar avea oamenii treabă la orice oră. (adaptare după un episod din Seinfeld)”
Ehe, din noiembrie, de la Black Friday n-am mai scris niște ultrascurte, așa că, după ce am dat multe de-ale mele pe Facebook, am zis că e cazul să le pun aici, pentru posteritate. In your face, Zuckerberg! Ah, printre ultrascurte mai sunt și chestii faine văzute pe la alții 🙂
Mă uit rar la fotbal, doar la meciuri importante, nu zi de zi, nici weekend de weekend, ci doar la etapele finale de la Cupa Uefa, Champions League sau vreun Campionat Mondial ori European. Ah, bineînțeles că nu ratez meciurile naționalei, chiar anul trecut, prin toamnă, am fost pentru prima oară pe National Arena la un meci de-ale (de-ale = dintre ale, deci nu mă corecta, mersi) tricolorilor și de abia aștept să merg, din nou, în septembrie (pe 6 și pe 10, cu Ungaria și cu Turcia).
Moldoveanca Anne Mărioara a scris la ea pe blog controversatul articol 5 Chestii Pe Care Vreau Să Le Găsesc La Bărbații Din România. Articolul are hibe, lasă loc de prea multe interpretări, iar punctul cinci Să nu stea cu părinții., cel legat de nevoia impetuoasă a bărbatului de a avea propria casă, a stârnit cele mai multe reacții. I-am comentat și eu. Pentru că ea a enumerat 5 chestii despre bărbați, m-am gândit să fac un Post response cu tot atâtea chestii despre femei.
Am îmbătrânit, nu mai am timp (de seriale) ca acum câțiva ani, dar de abia așteptam să apară, ieri, primul episod din sezonul al șaselea din Californication. Nu pot să spun, neapărat, că e unul dintre serialele mele favorite, dar îmi place destul de mult, partea mea misogină aplaudă fiecare episod, ba chiar m-am gândit la o idee de serial pentru David Duchovny, asta după ce Californication se va termina, iar lumea va fi la fel de tristă ca atunci când Lie to me a luat sfârșit.
Salut, sunt Ionut. Și Bunescu. Și punct ro. Și mă numesc așa fiindcă mama a decis să mă facă cu tata. Cacofonie și logică de jurnalist de tabloid, știu, dar, după cum ziceam aici, prin ‘86 apăream pe lume. Am fost la grădință, toate bune, asta până când am ajuns la școala generală și…
Fu un an greu, dar poate cel mai frumos de până acum, cu multe porcării și multe bucurii, iar dacă la sfârșit știm să le îmbrățișăm doar pe cele bune și să le aruncăm în coșul inimilor noastre, suntem deja umani, omenoși, zâmbăroși. Am tweetărit, am feisbucit, am blogărit, iar acum, când mai sunt trei zile din 2012, am pus-o de-o retrospectivă și a ieșit cam așa:
Mă tot gândesc și nu-mi dau seama cum a zburat timpul, nu știu de ce mi s-a părut mult mai scurt acest sezon al doilea de Vocea României, poate pentru că ce e bun e scump și durează puțin. Am zis, inițial, că nu voi scrie pe blog după finală decât dacă va câștiga Tibi Scobiola, dar vorbele acide au apărut chiar și așa, deci uite cum începe articolul. Scobiola, cu tot cu fes, ar fi câștigat dacă 1. Nu ar fi dat mailițiosul interviu 2. Ar fi cântat niște piese mai „cu talent” în finală.
1. Vineri – Nu puteam lipsi la cea de-a doua ediție a campaniei Portret de familie, așa că pe frig, pe întuneric, pe ud, pe jos am fost la Tete-a-Tete din Herăstrău ca să le călăresc canapeaua și să iasă o poză așa de frumoasă: