Pepene murat?

       De când au dispărut pepenii verzi normali, au apărut în piața pepeni mici-mici pentru murat, din aceia rotunzi care cântăresc sub un kg. Și mă tot gândeam cum or fi, că n-am mâncat niciodată, așa că am întrebat pe Twitter/Facebook  care, cum sunt și majoritatea răspunsurilor mi-au confirmat: TREBUIE să gust și eu! Ba chiar o prietenă de pe FB mi-a promis unul, să văd când e gata, zicea și Olix că se bagă să testeze pepenele murat, zic eu că ar merge lângă o fasole cu ciolan.

 

       Deci, cui (nu) îi place pepenele murat? Și cine mă mai cadorisește cu unul? Primesc și dulceață de nuci verzi, nu fac mofturi 😀

 

Foto: culinar.ro

Citește mai multPepene murat?

O zi de marți cu trei ceasuri

Nu neapărat rele.

 

1. Manafu a scris azi recomandările săptămânale de pe sampler.ro, proiect ce vrea să adune cărțile de vizită ale bloggerilor pentru o mai bună centralizare, atu pentru agenții. Azi mă regăsesc și eu printre cele cinci profiluri recomandate.

 

2. Am tot înghițit în sec… și nu numai când am văzut povestea tânărului care nici măcar nu își știe vârsta, din păcate. Ascultați-l cu un șervețel la îndemână!

 

3. Vorbeam și eu ca omul pe mailul de serviciu cu o colegă, discuția pornise de luni, am dat-o în taclale, eu cu glumele mele cu subînțeles, ea cu anumite dorințe caterincoase, eu cu alte glume cu o mică tentăăă, până când în loc să apăs pe reply, am apăsat pe print. Știam că de pe userul meu nu am acces la imprimanta din birou, deci așteptam eroarea care apărea de obicei… țeapă, nicio eroare afișată. Îmi ridic curul cel leneș de pe scaun și fac ochii mari către multifuncțională… e ok, nu schițează nicio activitate. Îmi reiau treaba și peste cinci minute apare un coleg de la un alt departament învecinat cu 15 foi în mână și mi le trântește pe birou și zice: Bă, fii mai atent când dai print, în plm! Și dacă tot dai print, dă și tu la fapte, chestii, socoteli… am citit 15 pagini degeaba!

Citește mai multO zi de marți cu trei ceasuri

Huidu, presa și feisbucu

  Cu toții știm despre accidentul care a avut loc azi dimineață:

Citește mai multHuidu, presa și feisbucu

Din vară-n iarnă

Se pare că pe alocuri,

Domnișoarele cu tocuri

Începură mai de ieri

Să mai scape de dureri.

 

Oare ce o fi “de vină”,

Pantofii sunt în vitrină

C-au ieșit din naftalină

UGG-urile de felină.

 

Mă gândesc, oare acum

Pe Facebook, într-un album

Care-o fi ultima fiță,

Chiloțeii cu blăniță?

Citește mai multDin vară-n iarnă

Iepurașul fuge, în tavă ajunge

Online-ul ăsta e frumos. Tare. Uneori e și delicios, mai ales când ajung să mănânc ceva pentru prima oară. Acum ceva zile bune, Doru a venit cu propunerea, deci ne-am strâns ceva oameni în incinta La Mama Lipscani pentru a ne întreba “What’s up, doc?”. Eu am ajuns cu ceva întârziere și mă gândeam că voi ciocni o bere cu lumea și plec apoi cu ultimul metrou. Nici eu nu mă mai cred când îmi spun “plec acasă cu ultimul metrou”… Iar berea, pe care voiam să o ciocnesc cu oamenii dragi, a rămas pe jumatate neatinsă pe masă pentru că au venit doi iepurași calzi și fragezi. Nu, din păcate nu iepurași Playboy, dar nici asta n-ar fi o idee rea. Băi cum a fost, cuuum a fost, iar vinul roșu la carafă era nectar după ce am golit tava unde fusese urechiatul înconjurat de niște cartofi tare buni. Merită și recomand din suflet, prețul unui iepure e de 75 de lei [cartofii incluși + vin] și trebuie comandat cu o zi înainte. Am mâncat 3-4 persoane dintr-o tavă și a fost ok, deci nu e scump. Eu m-am bucurat atât de prima oară când gustam așa ceva, cât și de faptul că am cunoscut câțiva oameni noi, oameni faini + că m-am revăzut cu Bundaru, pe care mereu o cer de nevastă. Ai citit până aici? Salivezi, nu? Și eu.

Citește mai multIepurașul fuge, în tavă ajunge

Nu știu dacă mă cunoști

Nu știu dacă mă cunoști,

Dar pot fi înțepător

Ca o ridiche pe limbă

Sau ca-un șarpe pe picior.

 

Nu știu dacă mă cunoști,

Pot să fiu ca niște ghimpi

Înțep ca un ardei iute

Sau ca piatra la rinichi.

 

Nu știu dacă mă cunoști,

Dar pot fi și băiat bun

Dacă tu ești cea aleasă

Te iubesc până scot fum.

Citește mai multNu știu dacă mă cunoști

Balta

Se întâmplă uneori, mai pe seară sau în zori

Să se strângă deodată unu’, doi sau chiar trei nori.

Și vor cerne toată toamna picuri peste picuri

Ai pe teniși doar noroi, eh, dar astea sunt nimicuri.

 

Sursa foto

Citește mai multBalta

Cu de toate, fără…

        Da, despre shaorma este aceasta postare, despre fast-food, despre mâncare nesănătoasă, cu multe grasimi, murdară alea-alea, cunoașteți și voi. Nu, prezentele rânduri nu sunt plătite, dar nu pot să nu spun că îmi place tare-tare shaorma de la Divan, cea din centrul vechi. De fapt se numește peynirli, sper că am scris corect. E doar vreo 8 lei sau 10 lei la meniul cu ayran. Băi, dar e bună-bună, lipia e proaspăt scoasă din cuptor, cu urme de făină pe ea, cartofii sunt cubulețe și e cam cea mai bună lipie de pui pe care am mâncat-o. Unele fete m-ar putea contrazice, vorba aia, shaorma-n lipia de piele e tare bună pentru ele.

 

 

       Nu pot să o uit pe o amică ce stătea la coadă la altă shaormerie și când îi vine rândul spune: una mare cu de toate… fără carne! Vegetariana lu’ tata.

Citește mai multCu de toate, fără…