Amanta
Știu că ești combinat de-o lună, că e blondă și e bună,
Ai întâlnit-o în club, era tare sexi… cu țigareta-n mână,
Dar te știi prea bine, ești bagabont și ai o dilemă
Dacă dimineața va vedea și păr brun pe pernă?
Și băieții plânge câteodată
Deși poate par eu ăla mare și tare (nu că n-aș fi) am o latură mai sensibiloasă pe care mi-o știu cei care mă cunosc măcar puțin, acolo. Îmi iubesc părinții. MULT! Poate mai mult decât las să se vadă și nu e chiar bine așa. Surioara mea e căsătorită și mutată la casa ei de 15 ani, eu sunt plecat de vreo 6 din odaia părintească, ai mei au rămas singurei în Curtea de Argeș. Cristina (sora) locuiește în Pitești și îi viziteză destul de des, eu am ajuns să mă duc la 2-3 luni acasă. Am doborât recordul anul acesta când nu am mai fost de la Paște până pe 18 august. Acum două săptămâni am mai petrecut un weekend în municipiul natal și l-am luat pe Bunescu senior la o bere, ca băieții, pentru că nu am des ocazia asta, și nu mă refer la o bere în casă, la televizor.
Da, îmi câștig traiul de la Cosmote de peste trei ani, iar azi mi-am umezit ochii de câteva ori, adică de fiecare dată când am văzut reclama de mai jos. Nu stau să dau explicații despre discuțiile că ar fi copiată, bla-bla-bla (NOT, e totul ok) ci vreau doar să spun: Băi, tată, pune șampania aia bună la rece, că de ziua mea vin să o bem 🙂
Spuneți NU șosetelor albe!
foto de aici
Nu am mai scris de ceva timp nimic care să se încadreze în categoria „critic moda, deci exist”, iar subiectul pe care îl voi dezbate… mă tot macină de mult, şi anume şosetele albe. Când eram mai mic, convins de anturaj, am purtat şosete albe la pantofi sport (adidaşi) pentru că aşa era toată lumea, cu şosete albe scurte până la gleznă. Dar adolescentul din mine a răsfoit ceva reviste pentru bărbaţi în timp ce aştepta la frizer să îi vină rândul. Nu ştiu cum o fi la un coafor şi ce glume se fac, dar la frizeria unde mă duceam eu când eram mic se făceau glume mai ceva ca în Barbershop (aţi văzut filmul, da?). Iar printre glumele de şantier, apăreau şi glume subtile care mă făceau să zâmbesc pe sub mustaţa proaspăt rasă, că la 15-16 ani doar mustaţă aveam. Am uitat să spun că eu începusem să renunţ treptat la ciocetele albe şi aveam cam jumi-juma, alba-neagra. Însă nu doar glumele din frizerie îmi ridicau colţurile gurii, ci şi articolele pe care le citeam în FHM. Era un mini interviu cu Cristiano Ronaldo din care am extras esenţialul, şi anume, când a fost întrebat ce nu suportă el pe lumea asta, a răspuns şosetele albe şi încă ceva, nu am reţinut ce. Spunea că şosetele albe îl fac pe cel/cea care le poartă să arate ca şi cum ar avea picioarele bandajate. În concluzie, dacă nu eşti Gheorghe de la țară, nici Michael Jackson, nu eşti doctor, asistent etc, nu ai o ţinută complet albă, nu ești la sală ori nu practici un sport (dar ai văzut ce a zis Cristiano despre asta, da?) nu ai de ce să porţi şosete albe. Nu, nici din alea scurte. În schimb poți să faci orice combinație de culori, forme, carouri, dungulițe și ce mai vrei tu, dar nu albe, deci nu picioare bandajate. Încă nu te-am convins? Șosetele albe se murdăresc instantaneu, nu se asortează/potrivesc cu absolut nimic, ies în evidență și sigur nu vrei ca singurul articol vestimentar ce a fost remarcat să fie ciocetele. Comentarii?
It’s weekend
Eu voi pleca acasă la Curtea de Argeș pentru că am reuniunea de 10 ani de la absolvirea școlii generale, revin cu povești, până atunci folosiți adidașii doar pentru a vă încalța cu ei și ușor cu alcoolul, da? Nu ca nenea ăsta pe care l-am fotografiat pe la 20.30 langă Sir-Lujerului:
Ce toamna mea!
Hai cu clișeu’, c-așa e obiceiu’: Pe FB, Twitter, G+, pe bloguri, să se știe…. versurile lui Nichita Stănescu și Wake me up when september ends, da? Să nu uite nimeni!
După cum ziceam și ieri pe Twitter: A venit toamna, acoperă-mi timeline-ul cu ceva, cu umbra unei PR-iste sau mai bine cu umbrela ta.
Mega concurs cu mini premiu
Când nu mă plimb cu metroul mai merg și pe jos, nu, nu ca să fac piciorul frumos. Nu există așa ceva, deci nu mai pot, la fiecare scara, la fiecare bloc, la fiecare casă miroase a vinete coapte, dacă nu, a ardei copți. Dau un premiu consistent celui/celei care găsește primul bloc unde nu coace nimeni nimic pentru zacuscă. Premiul:
Dar dacă e-n sticluță?
Luni seară, Teatrul de Vară din Herăstrău, aproape 500 de oameni care au dat un leu. Un amărât de leu pentru o piesă de teatru superbă. Am spus superbă! La fel ca Anca Sigartău, o actriță pe care am avut plăcerea să o văd și în Nuntă mută. Ne-a vrăjit timp de o oră și ceva, timp în care a trecut de la monolog la poezie, de la Shakespeare la Cehov de la cântece pentru copii la muzicaluri de pe Broadway și de la engleză la italiană. A dansat și zâmbete ne-a furat, iar la sfârșit nu știu cine era mai emoționat, eu când m-am ridicat să aplaud ori ea bucurându-se de cele o mie de palme ce pocneau sincer. Vreau să fiu actriță se numește piesa pe care a jucat-o cu drag și suflet cea care se numește Anca Sigartău. Luni, tot la 19.00 ne vedem în Herăstrau, se aude? Dai un leu și pleci cu un pisioaș în suflet, pentru că torci de plăcere interioară.
Detalii despre proiectul Ludika AICI
Puțin din piesă am găsit pe Youtube. Și… DA, și eu vreau să fiu actor!
Ion + somn = love
De câteva săptămâni, mai exact de când am avut ultimul concediu, mă simt rupt de oase, vorba aia. Uneori aproape adorm la birou. Cafea nu beau, decât foaaaarte rar așa că m-am gândit eu, că deși sunt tânăr (am doar 19 ani, da?) trebuie să dorm mai multe ore pe noapte. În cursul săptămânii dorm minim 3, maxim 7 ore pe noapte, iar după aproape o lună am clacat. De vină o fi și programul meu de la job care nu e fix… plus că în ultimele două săptămâni m-am apucat și de înot. Așa că am cerut păreri pe Twitter:
Eu voi încerca de azi să dorm cel puțin 6 ore pe noapte, sper să îmi și iasă. Tu de câte ore de somn ai nevoie și câte reușești să le și dormi?
- Go to the previous page
- 1
- …
- 26
- 27
- 28
- 29
- 30
- 31
- 32
- …
- 43
- Go to the next page