Ia-mă, nene!

Când eram eu tânăr şi mă duceam pe la facultate, făceam autostopul în fiecare weekend. De luni până vineri eram pe la vreun seminar [că de, astea erau mai importante], chiar şi pe la cursuri unde ajungeam dacă nu dormeam acasă şi greu îmi era să nu adorm în sală. Eh, vremurile astea sunt de mult trecute, însă în cei trei ani de facultate am acumulat ceva amintiri. Fiind prima generaţie pe sistem Bologna, a trebuit să învaţ/petrec mai concentrat, neavând patru ani la dispoziţie. Spuneam că eram la facultate, adică în Piteşti, în cursul săptămânii, apoi vineri seara îmi luam tălpăşiţa către orăşelul natal şi anume Curtea de Argeş unde eram punător de muzică. Băi, şi venea duminica şi trebuia să plec de la ai mei către Pituleşti. Îmi luam băgăjelul şi o luam la picior până în locul „unde se stă la ocazie”. Μă poziţionam ca un manechinuit cu mâna stângă în şold, iar cu dreapta fluturam şi aşteptam să mă ia cineva la ocazie, vorba aia „Ιa-mă. nene!”. Μai făceam şi fiţe din când în când, că doar nu voiam să merg cu Dacia 1310, dar uneori nu aveam ce face şi mă urcam şi în caroseria mai bătrâna ca mine ce avea şi masaj în scaune, dar nu era opţional, ci forţat. Şi se făcea că eram într-un astfel de model al producătorului de la Mioveni. Povestea e scurtă şi s-a derulat aşa:

– Mamă ce cald e, nu mai opreşte cineva azi în p*&%^% să mă ia şi pe mine, zicea Ionuţ în timp ce facea cu mâna. În depărtare se zărea o furie roşie venind – era o Dacie albă foarte prăfuită. Gheorghe, care stătea în dreapta îi transmite printr-o râgâitură lui Vasile, şoferul, să oprească şi să mă ia la ocazie. Vasile încetineşte şi întreabă:
– La Piteşti? (Ionuţ dă afirmativ din cap) Bine, haida sus.
Nu apuc să închid portiera, că vine o doamnă repejor să întrebe dacă o ia şi pe ea până la Merişani (localitate între Curtea de Argeş şi Piteşti). Urcă cucoana, eu mă poziţionez în spatele şoferului şi deschid geamul pentru ca eram deranjat de o mireasmă nu tocmai plăcută. Eh, e vară, mai put oamenii de pe la ţară, mai ales ţăranul de la oraş, dar nu în aşa hal. Închid un ochi, ridic o sprânceană, astup o nară, inspir ca atunci când adulmeci un vin şi realizez că mirosul vine predominant de pe bancheta din spate, pe care stăteam adică. Încerc să stau pe vârfuri, să ating cât mai puţin de maşina, cu un vârf de bucă şi juma de pulpă. Băi, şi mă iau transpiraţiile, nu neapărat de la cele aproape 40 de grade, cât de la duhoarea de neam prost. Toate astea s-au întamplat în 20 de secunde, maximum. Eu-s mai finuţ, o rog pe doamna de lângă mine să deschidă şi geamul dumneai, dar nu apuc să termin cu rugamintea, că ea e mai directă şi zice către Vasile:
– Dar ce miroase, domne, în aşa hal, ca îmi vine rău aicişea?!?!
Gheorghe şi Vasile se uită unul la altul şi răspund:
– Păi, noi venim de la târg, am fost cu un purcel să-l vindem, dar staţi linştită, a stat pe nişte ziare acolo în spate.

Ionuţ de abia îşi abţine refluxul gastric, scoate mobilul din buzunar şi îi spune lui Vasile:
– Aoleuuu, am uitat nişte acte acasă, opriţi că tre să cobor!!!

 

A oprit, am coborât, jeansii mei erau lipicioşi, m-am dus acasă, au râs ai mei de mine, iar eu ma bucuram că am fost doar pentru două minute in iad.

Citește mai multIa-mă, nene!

Viața e ca fumul

La ora asta ar fi trebuit să dorm, de muuult. Dar i-am spus lui Meșter că particip la concursul său, și mă bucur că am promis pentru că m-am luat cu multe alte lucrușoare și poate că nu mai scriam. Dar cauza e una sensibilă, doi copilași având nevoie cu adevarăt de niște bănuți pentru a le fi bine. Ei sunt primii care au beneficiat de banner pe acest blog, merită! Mircea a spus așa:


Poate mulţi dintre voi ştiu deja că Echipa Bloggerilor, proaspăt câştigătoare a Cupei Agenţiilor la fotbal, a scos la licitaţie tricoul original al lui Cristi Chivu (semnat, cu ştampilă, cu toate actele în regulă). Pagina licitaţiei este AICI, toţi banii pe care îi strângem urmând să fie donaţi către doi copii care au nevoie de ajutorul nostru: Marian Teofan (#bebemarian pe Twitter) şi Selena Vlad (#helpselena pe Twitter).


Mircea pune la bătaie și două premii frumoase, tocmai pentru a încuraja scrierea unor astfel de posturi de promovare a licitației și a cauzelor celor doi micuți. Eu cred că tricoul lui Chivu va fi licitat la 2500 de lei. M-am gândit inițial la 1800, dar prefer să fiu optimist.
Citește mai multViața e ca fumul

Un an de Molecule-F

       Am dat cu bifa pe la o petrecere fashion la invitația lu’ Christian China-Dior. Ne-am așezat frumos la prima canapea, la colțul chinezului, unde am început să analizăm apariția invitaților, pentru că… da, am venit cam la timp, un fel de Mircea Meșter am fost. Băieții s-au întins la beri, eu la cocktail non-alcoolic, adică suc de portocale simplu sau apă. Încă am corzile vocale în refacere, dar asta nu m-a putut opri să îmi reamintesc de party-ul bloggerilor J&B cu o donșoară PR-ista de la Ogilvy. Era și miss Carmen Albișteanu prin zonă, iar ea a ținut să mă urecheze pentru urarea cu cerință pe care i-am făcut-o de ziua ei pe FB. Pe lângă unghiile de un roșu perfect purtate cu stil de către Carmen, am mai admirat și ținutele participanților la petrecere și am vazut combinații care mai de care mai rebeliune a nonșalanței. Party-ul a fost cam chill pentru cum sunt eu obișnuit și parcă erau binevenite prezentarea unor creatori Molecule-F și câtorva creații purtate de niște modele.

 

Poza cu gașca de la masa chinezu.eu

Poza cu mine prestând la articolul comun de AICI unde am făcut live blogging de la eveniment, cu haz de haz.

Citește mai multUn an de Molecule-F

Premieră la Britain’s Got Talent

  Apar pe scena niște toboșari (The Highwaymen), e faza preselcțiilor, juriul spune DA-NU-NU șiii surpriză, PUBLICUL e nemulțumit și ajunge să schimbe decizia juriului. Oare la ediția a doua de Românii au talent, s-ar putea întâmpla ceva asemănător? Până atunci e de apreciat Razy Gogonea, care are un record de 5,543,105 vizualizări în mai puțin de o lună, comparat cu Susan Boyle care are 17milioane în doi ani, e ceva. Să vedem și ce evoluție va avea în etapa următoare.

 

Citește mai multPremieră la Britain’s Got Talent

Paid sex

           Nu, nu m-am apucat să plătesc servicii la domiciliu și nici nu dau sfaturi în materie de hâța-hâța. Doar am răspuns unei invitații venite din partea Andreei de la thesexist.ro. Site-ul are la bază o idee faină: se dă o temă, se propune unui bărbat și unei femei și apoi apar textele EL vs EA. Rezumatul textului mei e Râdem, glumim, f*tem, fugim [doar am zis că nu plătim]. Articolul e AICI.

Citește mai multPaid sex

Inna, să nu uiți că ești din România!

       Mă uitam aseară ce entuziasmată era Inna că vorbește RONA pe scenă, ea fiind obișnuită cu engleza, franceza pentru că, știm cu toții, ea nu prea stă pe la noi fiindcă îi merge bine pe afară. A povestit după unele melodii, a fost chiar și autoironică spunând printre altele că acum știe și ea engleza.

Citește mai multInna, să nu uiți că ești din România!

Lunea, nici…

Se spune că lunea, nici iarba nu creşte, dar fiecare o spune într-un fel diferit:


Sugarii – Lunea, nici laptele natural de Angelica Joile nu e tentant.
Grădiniţa – Lunea, nici nu ne uităm la ce culoare au chiloţeii colegelor.
Generala – Lunea, nici să o înjurăm pe diriga nu avem chef.
Liceu – Lunea, ne e prea lene să îi dăm şuturi în cur lu’ profu’ de mate.
Facultate – Lunea, nici chef de sex în ultimul rând din sala de curs nu avem.
Băeţaşii – Lunea, nici iarba nu se fumează.
Bloggerii – Lunea, nici Blogatu nu face SEO spam.
Fotbaliştii – Lunea, nici mingea nu vine la balon.
Corporatiştii – Lunea, nici secretara de la marketing nu vine în fustă.
Eu – Lunea, nici chef de întors la muncă după o săptămână de concediu nu am, dar chef de scris pe blog…
Citește mai multLunea, nici…

Gaga și cele 10 milioane

      Lady Gaga a șocat sau cel puțin și-a dat silința să o faca mai mereu. Acum o arde cu Judas, o aroganță de 10 milioane de parai, că s-a gândit ea, mă pe Madonna am copiat-o [în același timp și pe cei de la Ace of Base], acum ce mai e de făcut, să îl detronam pe plimbărețul de pe lună, zis la el în cartier și MJ. Ce dacă a făcut el o minune de videoclip prin 1995 de 7 milioane de dolari, las că dau eu de la mine, că am de unde. E doar un snobism artistic sau o artă neînțeleasă de toți și criticată de Vatican pentru că Iisus este interpretat de un tip de culoare, iar Gaga cea “cuminte” se vrea a fi Maria Magdalena.

 

     Să ne uităm puțin la maneliști VS rapperii din SUA, toți aruncă bancnote, toți își expun fomeile, snobismul ajune la rang de artă doar pentru că sunt mulți bani implicați/aruncați. Ceva, parcă, nu e bine. Și cu Gaga e la fel, chiar dacă nu e rapperiță.

 

Lady Gaga–Judas–10 mil $

 

Michael Jackson–Scream 7 mil $

Citește mai multGaga și cele 10 milioane

După trei ani… i-am spus ADIO!

Îmi e greu… cui nu i-ar fi? Investești atât într-o relație, iar apoi vine cineva din afară și se produce ruptura. Sunt sigur că, cei care au trecut prin asta, mă înțeleg perfect. Era iulie 2008, a fost prima iubire din capitală, de fapt am luat-o repede, n-am stat să o analizez, nu-mi permiteam să fac pe pretențiosul. În orice relație adugi bagaje din trecut, e normal, dar ce te faci când totul se rupe și vezi că cele cu care ai venit s-au cam înmulțit, până și perna o ai de la ea. Și spui STOP și pleci… e timpul să plătești chiria altui propietar. E bine că nu am căutat prea mult noul apartament, a fost din nou primul vizionat, preț ok, locație relativ mai bună, arată mai bine ca vechea relație. Modest, dar bun. Întrebările au tot venit:

  • Cum !#$%#$%#$% am reușit în aproape trei ani să strâng atâââât de multe lucruri? Am venit în București cu două bagaje, câte unul în fiecare mână. Acum a fost nevoie de o dubă și trei mașini ca să ducem toate catrafusele de colo-colo. Mare atenție celor care formează un cuplu și spun la nervi “Îmi iau lucrurile și plec la mama! ” Poți să pleci și la mama lui Ștefan cel Mare, dar să chemi un tir să îți care toate lucrurile.
  • Unde ^%$&^&%*% e X lucru? Ah, te-ai mutat, ai patul aranjat, asta după ce ai mutat și aranjat mobila la miezul nopții spre disperarea vecinilor de sub șiiii vrei să te speli pe dinți. Aha, așa mă gândeam și eu că eu bine, așa mi-au zis mama și tata, la fel și dentistul, e bine să o faci seara [nu te mai gândi, mă, la perversiuni], dar unde beeep e Colgate-ul ăla? Ah, gata! Damn, dar am nevoie și de periuță!
  • Punct asemănător cu cel anterior, dar întrebarea e Bă, noi nu aveam și AIA? De exemplu, nu mai găsesc un ibric, eh facem ceai în altceva. Hai să îmi fac și niște cartofi prăjiți, stai să iau fundul ăla de lemn, doar aveam două! Aveam! Acum nu mai am și tare mi-ar trebui unul, al meu nu îmi ajunge, mama îmi spunea mereu când eram mai mititel că am fundul cât o cutie de chibrituri, așa că toate brunetele care posedă unul să apeleze la mine. Am glumit, pot să fie și roșcate cu ochii verzi.
  • Oare voi avea parte de vecini ok? Băi, până acum e bine, cel căruia îi batem în tavan e super de treabă.

     

În cazul în care s-au bosumflat fetele care nu sunt brunete ori roșcate cu ochii verzi, trebuie să le spun că nu sunt așa pretențios la acest capitol, așa că toate șatenele și blondele care s-au supilicit sunt așteptate la noul apartament, e de făcut curat. xoxo

 

Citește mai multDupă trei ani… i-am spus ADIO!

Neti Sandu, watch this!

    Când ai mers ultima oară cu metroul? Sau când ți-a urat de bine [la propriu] un cerșetor? Ai fost atent la ce spunea? Poate îți sună cunoscut “dați-mi și mie un ban, să vă dea Domnul sănătate, copilașii să vă trăiască…” Ce face, mă? Unii cerșetori se pricepeau la chiromanție, nu? Acum te pomenești că ei citesc în stele și știu ceva-ceva și eu nu! Să-mi sun fostele? Să mă sune ele, e mai ușor așa, ele sunt câteva, eu sunt doar unul. Și când te gândești cum unele femei se chinuie din toate puterile, fac tratamente de fertilitate și tot nu reușesc să aibă un puradel. Zic, să le ureze un cerșetor și nu glumesc, știi cum se prind “blestemele” astea.

 

PS: Fostelor, în caz că mă sunați, nu vă dau nimic, sunt chitros, mă știți doar, nici banii din geanta nu vi mai dădeam.
Citește mai multNeti Sandu, watch this!