E groasă, în București depășisem de mult rata de incidență de 3 la mie, dar “oficial” de abia duminică am ajuns la 3,02, iar azi la 3,19, după ce aproape o treime (30,6%) din testele efectuate în ultimele 24 de ore au fost pozitive – 2.466 de noi cazuri, din doar 8.040 de teste. Plus una bcuată record de pacienți internați la terapie intensivă – 757 / iar în acest interval, 59 de pacienți au murit. Așa că te întreb, ție nu-ți pasă chiar deloc? Nici măcar de tine?
Habar nu am când au trecut trei luni de când am scris articolul Voi cum faceți să nu o luați razna?, dar acum am altă curiozitate legată de situația pandemică ce ne-a activat multora munca de acasă. Adică sunt sigur că nu sunt singurul care s-a lovit de dureri de spate de când cu #WorkFromHome.
Fără mișto, tehnologia a avansat enorm, avem ceasuri cu EKG, pulsoixmetru și alte nebunii, am trimis roboți pe Marte, rachetele decolează și aterizează la punct fix, ba chiar există metrou funcțional în Drumul Taberei, dar teleportarea încă nu este posibilă? Păi cum ar fi să te duci la Otopeni, cu două trollere mari, intri în cabină, zici “energize” și bam, peste o secundă ești deja în New York?
Deși îmi doresc enorm să pot merge la un festival, trebuie să-mi moderez așteptările pentru 2021, nu de alta, dar alde Facebook sau Google au prelungit perioada de work from home până la mijlocului anului viitor, chiar final de vară… Mor de nerăbdare să dansez în nisip, la Neversea, să rămân fără voce, pe stadion (la Untold) și chiar să merg pentru prima oară la Electric Castle, unde sper să fie reconfirmat Machine Gun Kelly, că altfel nu am pace cu nevasta.
Uite acuși se fac patru luni de când ne-a lovit covidu’, de când mulți muncim de acasă, de când nu prea ne-am mai văzut cu prietenii, cu familia, cu colegii de muncă, de când nu am mai avut o ședință face2face, de când nu am mai îmbrățișat un amic de ziua lui, de când nu am mai ieșit cu colegii la masă, de când nu am fugit la bere după o zi grea de muncă. Voi cum faceți să nu o luați razna?
După ce am renunțat le plecarea în Londra, am anulat și programarea la tuns, așa că am ajuns la problema cu care se confruntă aproape orice bărbat aflat în izolare: bă, dar ce voi face cu claia de pe cap? Prin urmare am apelat la prietenul YouTube.
E vorba pe care o auzeam cel mai des. Chiar și eu o spuneam. Nu am timp să mă văd cu prietenul cu care nu am mai băut o bere de câteva luni, deși amândoi locuim în București. Nu am timp să îi vizitez mai des pe ai mei, deși sunt la doar 150 de km distanță. Nici tu nu ai timp, nu?
Hei, dragii mei, sper că sunteți cu toții bine, acasă, spălați pe mâini (și nu numai), cu telefoanele, tabletele, laptop-urile și toate cele dezinfectate. Închin cu voi, virtual, un pahar cu vin, aflat fiind în București, nu în Londra, cum ar fi trebuit. Ah, să vă spun despre cel mai scump mic dejun, da.
Știam despre Podcast Nefiltrat cu mult timp înainte de aparația lui, și chiar vorbisem cu Mariciu încă de atunci despre un episod în care să fiu invitat, însă nu stabilisem tema discuției. Între timp, mi-a picat fisa fix din cauza unor întrebări pe care le tot auzeam + le vedeam la vlog-urile lui Marian, și anume” “De unde ați avut voi bani, mă, să mergeți în SUA, Cancun și alte vacanțe?”.
2019 a fost pentru mine singurul an la finalul căruia nu am mai adăugat un kilogram sau două. Încă încap în mărimea S și cam așa mi-aș dori să rămân, la 70 de kg, nu ca la începutul lui 2019, când deja sărisem la 73. Cum am reușit să scad de la 73 la 71/70? Simplu, mergând pe jos în fiecare zi și decalând ora cinei de la 8 sau 9 PM la 7 sau 8 PM.
