Poate că va părea un articol plin de truisme, dar îl scriu mai mult pentru mine, să nu rămân doar cu gândul trecător, să știu că e negru pe alb. Dar simt că vei fi de acord cu mine, deja de mult timp NU MAI EXISTĂ MÂINE.
Aseară, printre burgeri, beri și țigări, la o masă restrânsă, am ajuns la o idee de un milion de dolari, pe puțin! Deci, British American Tobacco (glo) sau Philip Morris (IQOS), aștept milionul pentru ideea ilustrată și prezentată, pe scurt, mai jos!
Pică juma de zi sistemele informatice ale unei bănci ori cade o rețea de telefonie mobilă și se stârnesc răscoale de nemulțumiți agresivi care aproape ar ucide pentru nedreptatea la care sunt supuși.
Nu vreau să stârnesc nicio controversă, doar vorbesc strict de cazul meu și despre cum văd eu treaba cu BTC, ETH, XRP și alte monede virtuale. Da, știu, dacă aș fi cumpărat un singur Bitcoin, pe 1 ianuarie 2017, cu 1.000 de dolari, în decembrie 2017 l-aș fi putut vinde cu aproape 20.000 de dolari. Iar dacă aș fi cumpărat Ethereum, tot de o mie de dolari, aș fi luat vreo 100, pe care i-aș fi putut vinde cu 130.000 de dolari, pe 15 ianuarie 2018.
Sunt sigur că vei răspunde la fel ca mine, 50 de bani, cel mult un leu, dar sigur sub, 0,75, cam așa, nu? Eh, dacă o cumperi dintr-un supermarket, chiar și de la un magazin de cartier, cam ăsta-i prețul: 0,82 lei la Mega Image, 0,79 lei la Carrefour și 0,72 lei la Cora. Dar dacă ești plecat din țară, că nu i-ai mai suportat pe hoții care conduc țara de atâția ani, și ți-e poftă de copilărie, vei plăti cam mult pentru acest moft numit Eugenia.
Dacă e ceva ce urăsc mai mult decât mocirla din sezonul rece… sigur e încărcarea electrostatică. De fapt, descărcarea, că aia e dureroasă și mă sperie de fiecare dată. Pe scurt, curentez pe oricine ating + orice metal, de la ușile de birou, până la frigiderele din bucătărie.
Dacă imediat după nuntă am descris cum a fost, în cuvinte, acum a venit momentul să las fotografiile să vorbească, deci vreo 1.000 x 15, adică 15.000 de cuvinte, nu? 😀 Plus rezumatul video, de 3 minute și un pic. Kumfu? Cam așa:
Sâmbătă, 2 septembrie 2017, a fost una dintre cele mai importante zile din viața mea, în care m-am agitat mai mult decât am făcut-o în doi ani de pregătiri și patru luni de repetiții dansante, ca într-un final să mă declar cel mai fericit mire care a existat vreodată. Ne-am bucurat fix de nunta la care visam: mică, alături de familie, câteva rude, cei mai apropiați prieteni, colegi și oameni dragi nouă, iar toate emoțiile din cursul zilei aveau să dispară după „dansul mirilor”, când am început să mă relaxez și să rup ringul de dans.
Trecând peste conacul Bunescu, crama Bunescu, pictorul Bunescu, directorul BRD Bunescu, foștii colegi de școală sau job, pe care îi chema și pe ei Bunescu, ba chiar și un Ionuț, ori un altul născut în aceeași zi cu mine, dar an diferit, acum a venit momentul să vorbim puțin despre fenomenul fashionistic bunescian. E vorba despre o parte americană, alta rusească și se prezintă cam așa.
Tot văd diverse opinii transformate în verdicte, deși, de cele mai multe ori, este doar o părere subiectivă care nu poate fi transformată niciodată într-o axiomă. De la filme la stil vestimentar și de la muzică la băuturi răcoritoare. Zic să le luăm pe rând.
